 | as |
|
| Muncire [ mun-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU muncire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului muncire în mai multe dicționareDefinițiile pentru muncire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUNCIRE: MUNCÍRE substantiv feminin (Învechit și popular) Acțiunea de a munci (2) și rezultatul ei; suferință, tortură, chin. De muncirea lui [a diavolului] să-l slobozești. TEODORESCU, P. P. 385. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUNCIRE: MUNCÍRE, munciri, substantiv feminin (învechit și popular) Acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin. – vezi munci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUNCIRE: MUNCÍRE, munciri, substantiv feminin (învechit și popular) Acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin. – vezi munci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru muncire: !muncíre (învechit, popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat muncírii; plural muncíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru muncire: muncíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat muncírii; plural muncíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MUNCIRE' MuncaciuMUNCÉLmuncélnițăMUNCÍMUNCÍREMUNCÍTMUNCITÓRMUNCITORÉSCMUNCITORÉȘTE |
GRAMATICA cuvântului muncire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului muncire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul muncire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE muncire? Vezi cuvântul muncire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul muncire?[ mun-ci-re ] Se pare că cuvântul muncire are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb cu sau fără soț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul muncire are forma: muncíri
