 | as |
|
| Munci [ mun-ci ] VEZI SINONIME PENTRU munci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului munci în mai multe dicționareDefinițiile pentru munci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a munci (forma la infinitiv) A munci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCÍ, muncesc, verb IV. 1. intranzitiv A depune un efort fizic și intelectual pentru a produce, a crea, a pregăti sau a prelucra ceva; a face o muncă, a depune o activitate; a lucra. Muncește el, că de muncit nu-i rușine, ș-ascultă, și-i supus, și-și face ochii în patru cînd îi spune cineva ceva. VLAHUȚĂ, O. A. II 10. S-a statornicit în satul aceala pentru totdeauna, trăgîndu-se la casa lui și muncind ca pentru dînsul. CREANGĂ, P. 139. Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor, Că n-am verb reflexiv:eme să-l doresc: Ziua lucru și muncesc, Noaptea voi să odihnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 117. • Cei ce muncesc = oamenii muncii. ♦ tranzitiv (Cu privire la pămînt, cîmp, ogor) A lucra, a efectua munci agricole. învăța poporimea cum să-și muncească cîmpurile mai cu folos. ISPIRESCU, U. 73. ♦ tranzitiv (Cu privire la obiecte concrete sau la creații ale spiritului) A prelucra, a modifica; a meșteri, a meșteșugi. Sînt și meșteri care dintr-o coasă rea fac una bună... o muncesc în fel și chip. PAMFILE, A. R. 129. 2. tranzitiv A supune la cazne, la tortură; a provoca suferințe morale, a chinui, a necăji, a supăra. Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă, Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă. IOSIF, P. 70. Puse de tăie... pe alți mulți boieri, muncindu-i, mai întîi, spre a le afla toate avuțiile. ODOBESCU, S. I 425. Mă muncește dorul cînd îmi aduc aminte De verb reflexiv:emile trecute. ALECSANDRI, P. I 240. • absolut Desperarea ucide, această simțire muncește. EMINESCU, N. 73. 3. reflexiv A suporta suferințe fizice, a se chinui, a îndura, a suferi. A dat poroncă pin toată cetatea lui să-i vie doftorii în clipă să facă ceva, ca să nu i se muncească copila. SBIERA, P. 301. Așa se munci biata noră, pînă după miezul nopții; dar, despre ziuă, somnul o doborî. CREANGĂ, P. 6. Că de-ai ști tu cum trăiesc, Cum trăiesc, cum mă muncesc, Ți-ai încleșta minele Și ți-ai plînge zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 318. ♦ (Cu sens atenuat) A se strădui, a se sili, a se frămînta, a se osteni, a se obosi. Un cocostîrc stătea cu capul ridicat, muncindu-se să înghită ceva care-i umfla gîtul subțire. DUMITRIU, vezi E. 120. Se muncea Simina să-și aduc-aminte Cînd s-a prins la ceartă. COȘBUC, P. I 246. Asta nu poate s-o facă, oricît s-ar munci. ȘEZ. IV 170. • Expresia: A se munci cu gîndul (mai rar cu gîndurile) = a fi chinuit, preocupat de un gînd. Și-și duse mîna la gură, scoborîndu-și ochii în jos, muncindu-se cu gîndul să afle ce-i de făcut. MIRONESCU, S. A. 33. 4. tranzitiv (Rar) A cîștiga ceva cu osteneală, cu muncă. Banii mei, munciți de mine. DELANVRANCEA, O. II 365. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCI verb 1. a lucra, (popular și fam.) a meșteri. (A munci la o instalație.) 2. a activa, a lucra. (munci în cercetare.) 3. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (popular) a se sîrgui, (regional) a se verpeli, (Moldova) a se strădănui, (învechit) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (figurat) a se sfărîma. (Se munci să rezolve problema.) 4. a se obosi, a se osteni, a se trudi, (învechit și popular) a se nevoi, (figurat) a asuda. (Nu te mai munci atîta pentru...) 5. a canoni, a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura, a trudi, (învechit și regional) a pedepsi, (regional) a negăti, a strînge, (învechit) a străstui. (L-au munci pentru a-și mărturisi crima.) 6. a chinui, a consuma, a frămînta, (figurat) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl munci o dragoste neîmpărtășită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCÍ, muncesc, verb IV. 1. intranzitiv A desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație; a lucra. ♦ tranzitiv A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. reflexiv A-și da osteneală; a se strădui, a se trudi. 3. tranzitiv (învechit și popular) A supune la cazne, a tortura. 4. reflexiv și intranzitiv (învechit și popular) A suporta suferințe fizice sau morale; a se chinui, a pătimi. ♦ tranzitiv (Despre sentimente, gânduri etc.) A provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma. • Expresia: (reflexiv) A se munci cu gândul = a se frământa. – Din limba slavă (veche) monciti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCÍ, muncesc, verb IV. 1. intranzitiv A desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație; a lucra. ♦ tranzitiv A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. reflexiv A-și da osteneală; a se strădui, a se trudi. 3. tranzitiv (învechit și popular) A supune la cazne, a tortura. 4. reflexiv și intranzitiv (învechit și popular) A suporta suferințe fizice sau morale; a se chinui, a pătimi. ♦ tranzitiv (Despre sentimente, gânduri etc.) A provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma. • Expresia: (reflexiv) A se munci cu gândul = a se frământa. – Din limba slavă (veche) monciti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru munci: muncí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele muncésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea munceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural munceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru munci: muncí (a munci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele muncésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea munceá; conjunctiv prezent 3 să munceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCÍ verb vezi căuta, căzni, încerca, pătimi, screme, sili, strădui, suferi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru munci: munci verb vezi CĂUTA. CĂZNI. ÎNCERCA. PĂTIMI. SCREME. SILI. STRĂDUI. SUFERI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MUNCI' MÚNCĂMuncaciuMUNCÉLmuncélnițăMUNCÍMUNCÍREMUNCÍTMUNCITÓRMUNCITORÉSC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL munci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului munci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A munci la o instalație. Munci în cercetare. Se munci să rezolve problema. Nu te mai munci atîta pentru. L-au munci pentru a-și mărturisi crima. Îl munci o dragoste neîmpărtășită. A munci la o instalație, 2. Nu te mai munci atâta pentru. Muncí a munci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele muncésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea munceá; conjunctiv prezent 3 să munceáscă. |
GRAMATICA cuvântului munci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului munci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul munci poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE munci? Vezi cuvântul munci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul munci?[ mun-ci ] Se pare că cuvântul munci are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL munci Inţelegi mai uşor cuvântul munci dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cei ce muncesc = oamenii muncii A se munci cu gîndul mai rar cu gîndurile = a fi chinuit, preocupat de un gînd reflexiv A se munci cu gândul = a se frământa reflexiv A se munci cu gândul = a se frământa |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL munci |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv ca din praștie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
