 | as |
|
| Muncă [ mun-că ] VEZI SINONIME PENTRU muncă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului munca în mai multe dicționareDefinițiile pentru munca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUNCĂ: MÚNCĂ, munci, substantiv feminin 1. Activitate a omului îndreptată spre un scop, în procesul căreia omul modifică și adaptează lucrurile din natură pentru satisfacerea trebuințelor lui. În Republica Populară Romînă munca este o datorie și o chestiune de onoare pentru fiecare cetățean capabil de muncă, după principiul «cine nu muncește nu mănîncă». CONST. R.P.R. 13. Munca e pulsul de viață al omenirii, e biruința veacurilor viitoare. SADOVEANU, O. VI 337. În mai, cînd rozele-nfloresc... Popoarele sărbătoresc A muncii sfîntă sărbătoare. DEMETRESCU, O. 80. Și cu muncă mai puțină va fi lan mai roditor, Cînd descoperiri mărețe vor sta lumii de-ajutor. BELDICEANU, P. 126. • (economie poloneză) Forță de muncă vezi forță. Muncă abstractă = cheltuire de forță de muncă omenească socotită în general și care creează valoarea mărfurilor. O valoare de întrebuințare, un bun, nu are deci valoare decît pentru că în el se află concretizată sau materializată muncă omenească abstractă. MARX, C. I 72. Muncă concretă = cheltuire de forță de muncă omenească într-o. formă specială, îndreptată către un anumit scop și care creează valoarea de întrebuințare a mărfii. Orice muncă este, pe de altă parte, cheltuire de forță de muncă omenească într-o formă specială, îndreptată asupra unui scop anumit, și în această calitate a ei de muncă utilă concretă ea produce valori de întrebuințare. MARX, C. I 79. Oamenii muncii = toți cei care muncesc permanent cu brațele sau cu mintea într-un sector al producției. Protecția muncii = ansamblul măsurilor luate pentru a evita accidente de muncă, a asigura desfășurarea activității muncitorilor în condițiile cele mai bune. Muncă în acord vezi acord. Muncă salariată vezi salariat. Muncă calificată vezi calificat. Diviziunea muncii vezi diviziune. • Expresia: A cuprinde munca = a face față cu succes, a îndeplini cu succes anumite sarcini de îndrumare sau de conducere. A scoate din muncă = a îndepărta pe cineva dintr-un anumit post. 2. Efort de a realiza ceva; osteneală, strădanie. Stilul artistic al lui Eminescu este rezultatul unei munci îndelungate de selectare a materialului din limba comună. ROSETTI, S. I, 37. Toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. ♦ Ocupație, îndeletnicire. Care muncă mi-e mai dragă? Munca cea de haiducie. ALECSANDRI, P. P. 290. ♦ (La plural ) Lucrul cîmpului; muncă agricolă. O să vii să ne rogi să sărim să-ți facem muncile-n primăvară. SANDU-ALDEA, despre N. 209. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. Văzui oameni... Cu plugurile la munci. ALECSANDRI, P. P. 285. 3. Folosul material agonisit prin lucru; agonisită. Cînd își aducea ea aminte de puicele cele nadolence și baghete, de vinișorul din cramă, de răsipa ce s-a făcut cu munca ei... crăpa de ciudă. CREANGĂ, P. 12. Munca-ne de zece ani Pun p-o haină de purtare. BOLLIAC, O. 203. 4. (Învechit, mai ales la plural ) Torturi, cazne. Muncile cele groaznice ale usturimei. ISPIRESCU, U. 78. Și-n temniță să-i bagi, Și la muncă să-i ții Pîn-or pieri de vii! TEODORESCU, P. P. 106. ♦ (Rar) Suferință, chin. Cîte munci, cîte necazuri... Inimi, soarta hotărește să răbdați. CONACHI, P. 82. 5. (Numai în expresie) Muncă silnică = pedeapsă care se aplică pentru fapte penale grave, pentru crime (pronunțată printr-o hotărîre judecătorească). Didina... îl orbește, riscînd astfel să fie arestată și să meargă la munca silnică. GHEREA, ST. Hristos I 366. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUNCĂ: MÚNCĂ, munci, substantiv feminin 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La plural ) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (concretizat) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (învechit și popular; la plural ) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ specializare (Sens curent; la plural ) Durerile nașterii. – Din limba slavă (veche) monka. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUNCĂ: MUNCĂ s. 1. lucru, treabă, (rar) lucrare, (regional) meșteșug, (învechit) deală, laboare. (A făcut o munca de calitate; s-a apucat de munca.) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, ocupație, preocupare, treabă, (livresc) travaliu, (învechit) ocupare, preocupație. (Își vede de munca lui.) 3. caznă, chin, efort, forțare, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livresc) travaliu, (rar) străduială, străduire, (popular) canoneală, (regional) ștrapaț, (prin Muntenia) morînceală, (Moldova și Transilvania) zoală, (învechit) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (munca lui a fost încununată de succes.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUNCĂ: MÚNCĂ, munci, substantiv feminin 1. Desfășurare a unei activități fizice sau intelectuale îndreptată spre un anumit scop; activitate prin care omul modifică și adaptează lucrurile din natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La plural ) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (concretizat) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (învechit și popular; la plural ) Torturi, cazne. 5. (învechit și popular) Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ specializare (Sens curent; la plural ) Durerile nașterii. – Din limba slavă (veche) monka. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MUNCĂ: MÚNCĂ muncaci forme 1) Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri materiale și spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) în vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) învechit mai ales la plural Suferință fizică sau/și morală (foarte puternică); chin greu; caznă; tortură; supliciu. 5): munca silnică pedeapsă prin care un condamnat era lipsit de libertate și pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka Forme diferite ale cuvantului munca: muncaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru muncă: muncă forme 1. plural chinuri veșnice pentru pedeapsa păcătoșilor: muncile iadului; o biată păsărică de munci te izbăvește AL.; 2. anevoință, necaz: destulă muncă am avut; 3. greutate de a face ceva: muncă grea; 4. lucrare penibilă: munca câmpului, unelte de muncă; muncă silnică, pedeapsă aflictivă și infamantă la care se osândesc (minimul 5 ani, maximul pe vieață) criminalii în ocne. [slava MÕKA, supliciu, martiriu]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru muncă: múncă forme, plural ĭ (vechea slavă monka, limba rusă múka. vezi mucenic). Chin, supliciŭ, tortură: muncile ĭaduluĭ. Greutate, dificultate: cu multă muncă am făcut asta. Acțiunea de a munci, de a lucra lucrurĭ grele manuale saŭ și intelectuale, lucru, lucrare: munca cîmpuluĭ, munca unuĭ hamal, unuĭ profesor. Muncă silnică, vezi silnic. vezi și clacă, robotă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru muncă: muncă substantiv verbal CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUNCĂ: MÚNCĂ s. 1. vezi lucru. 2. vezi activitate. 3. vezi strădanie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru muncă: múncă substantiv feminin, genitiv dativ articulat múncii; plural munci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru muncă: múncă substantiv feminin, genitiv dativ articulat múncii; plural munci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Muncă: Muncă ≠ odihnă Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MUNCA' mumosmu/mu-muMUMUÍmumulárMÚNCĂMuncaciuMUNCÉLmuncélnițăMUNCÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Muncă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului muncă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A făcut o muncă de calitate; s-a apucat de muncă. Își vede de muncă lui. Muncă lui a fost încununată de succes. MÚNCĂ muncăci forme 1 Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri materiale și spirituale. 5: muncă silnică pedeapsă prin care un condamnat era lipsit de libertate și pus la lucru greu. |
GRAMATICA cuvântului Muncă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului muncă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Muncă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE muncă? Vezi cuvântul muncă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul muncă?[ mun-că ] Se pare că cuvântul muncă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Muncă Inţelegi mai uşor cuvântul muncă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMuncă abstractă = cheltuire de forță de muncă omenească socotită în general și care creează valoarea mărfurilor Muncă concretă = cheltuire de forță de muncă omenească într-o Oamenii muncii = toți cei care muncesc permanent cu brațele sau cu mintea într-un sector al producției Protecția muncii = ansamblul măsurilor luate pentru a evita accidente de muncă, a asigura desfășurarea activității muncitorilor în condițiile cele mai bune A cuprinde munca = a face față cu succes, a îndeplini cu succes anumite sarcini de îndrumare sau de conducere A scoate din muncă = a îndepărta pe cineva dintr-un anumit post Numai în expresie Muncă silnică = pedeapsă care se aplică pentru fapte penale grave, pentru crime pronunțată printr-o hotărîre judecătorească |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Muncă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A leșina de râs?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul muncă are forma: munci
