 | as |
|
| Mort [ mort ] VEZI SINONIME PENTRU mort PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mort în mai multe dicționareDefinițiile pentru mort din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MORT: MORT, MOÁRTĂ, morți, moarte, adjectiv 1. Care nu mai trăiește; decedat, defunct, răposat. O palmă îi trase... și căzu mort. ISPIRESCU, L. 10. Nu știți că mătușa-i moartă, de cînd lupii albi.? CREANGĂ, P. 23. Cînd a venit doctorul îl găsi mort. NEGRUZZI, S. I 62. • Expresia: A umbla după potcoave de cai morți vezi potcoavă. A se faee mort îu păpușoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpușoi = a se face că nu știe nimic, a face pe nevinovatul. Să vă faceți moarte-n popușoi, să nu spuneți nici laie, nici bălaie. CREANGĂ, P. 13. A o lăsa moartă în păpușoi = a o lăsa încurcată, a o lăsa baltă; a abandona. S-a trece ea și asta; obraz de scoarță, și las-o moartă-n popușoi. CREANGĂ, A. 51. A fi mort fără (sau după) cineva sau ceva = a nu putea trăi fără cineva sau ceva; a fi doritor sau ahtiat de (sau după) ceva, a ține mult la cineva sau la ceva. E mort după căimăcămie. CAMIL PETRESCU, O. II 452. A fi mai mult mort (decît viu)... = a fi istovit, prăpădit (de oboseală, de boală, de frică etc.). Robinson... de frică era mai mult mort. DRĂGHICI, R. 10. Nici mort sau mort-tăiat = cu nici un chip, sub nici un motiv. N-ați verb reflexiv:ea să plecați de aici? – Nici mort. SEBASTIAN, T. 123. Mi-e drag ca ochii mei din cap Și nu l-aș da nici mort. COȘBUC, P. I 109. Dar noi aveam poruncă de la Miloradovici, morți-tăiați să nu părăsim locul. GHICA, S. 18. Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat. împăratul.. dete poruncă ca, mort-copt, să facă ce-o ști el și să-i aducă mere de aur. ISPIRESCU, U. 59. N-am încotro; mort-copt trebuie să te ieu cu mine, dacă zici că știi bine locurile pe aici. CREANGĂ, P. 203. A cădea mort = a muri. • (Prin exagerare, urmat de determinări exprimînd o senzație fizică sau o stare sufletească, arată că acestea sînt simțite foarte intens) Oamenii aceștia sînt morți de frică. REBREANU, R. II 20. Trecui valea mort de sete. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 384. • (Pe lîngă un adjectiv, în comparații eliptice, cu valoare de superlativ) Eram ostenit mort, abia isprăvisem șira. PREDA, Î. 20. • Expresia: Beat-mort sau mort (de) beat vezi beat. A umbla (sau a se ține) mort după cineva (sau ceva) = a umbla mult pentru a obține un lucru rîvnit, a persevera, a se zbate. • (Substantivat) Ieșeam la pîrlaz cînd trecea cu mortul pe la poartă. CREANGĂ, A. 14. Din inimă-i pămîntul la morți să deie viață. EMINESCU, O. I 94. Ce aveți în car? – Un mort. NEGRUZZI, S. I 31. Morții cu morții și viii cu viii. • Expresia: Mortul de la groapă nu se mai întoarce, se zice cînd un lucru e pierdut definitiv, cînd nu mai e nădejde să-l recapeți. Ce-a făcut a făcut; mortul de la groapă nu se mai întoarce. VORNIC, P. 172. A umbla ca după mort = a umbla încet. ♦ Apa morților vezi apă. • Compus: (fluture) cap-de-mort = specie de fluture mare, care are pe spate o pată brună, asemănătoare cu un craniu; strigă. ♦ (Pe lîngă verbele «a dormi», «a adormi») Fără să-și dea scama de ce se întîmplă; dus. Dormea mort. îl zgudui, îl scutură. ISPIRESCU, L. 370. Am adormit mort și de-abia a doua zi pe la toacă m-am trezit sănătos. CREANGĂ, A. 16. 2. (Despre părți ale corpului) Paralizat, înțepenit. O mînă iese afară, degetele înțepenite, moarte, țin cu tărie pușca. GHEREA, ST. Hristos II 88. • Os mort = excrescență cartilaginoasă, nedureroasă, pe corp (mai ales la cai), provenită de obicei dintr-o lovitură. (Popular) Carne moartă = carne care se formează deasupra rănilor și prin care nu trec ramificații nervoase. 3. (Despre plante) Uscat, veșted. în frunzele moarte din marginea unei rîpi, Vitoria găsi clopoței albi. SADOVEANU, B. 222. 4. figurat (Despre lucruri) Fără viață, neînsuflețit. Construite din materiale moarte, ele [satele] trăiesc totuși asemeni unor ființe vii, adevărate organisme biologice. BOGZA, C. O. 238. -4- (Despre lucruri aflate de obicei în mișcare) Nemișcat, încremenit. Aerul era tot acela, mort, nemișcat, fierbinte. DUMITRIU, vezi L. 115. Pustiul tace, aerul e mort. EMINESCU, N. 46. • (termen militar) Unghi mort = loc de pe distanța de tragere a unei arme de foc pe care nu-l poate atinge proiectilul. (În pictură) Natură moartă vezi natură. ♦ Liniștit, lipsit de zgomot. Îl treziră bătăi în poartă în puterea nopții, în ceasurile tîrzii și moarte dinspre dimineață. DUMITRIU, vezi L. 67. ♦ (Despre orașe, străzi etc.) Lipsit de viață, de activitate; în care nu se întîmplă nimic deosebit. 5. figurat (Despre culori, nuanțe etc.) Fără strălucire, mohorît. În sat, pe ulițele viscolite, patrulau în lung și-n lat dorobanții din Șoimii, spintecind cu luciul mort al baionetelor suflarea aspră a crivățului. MIRONESCU, S. A. 23. 6. (În expresie) Limbă moartă = limbă care a încetat a mai fi mijloc de comunicare. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mîncat de molii. EMINESCU, O. I 140. Timp mort (mai ales la plural ) = lipsă de activitate a forțelor de muncă sau a mașinilor în timpul cînd ar trebui să lucreze; întrerupere neprevăzută a muncii. Punct mort = poziție a unui mecanism bielă-manivelă care corespunde momentului cînd biela și manivela au axele în prelungire sau suprapuse. Inventar mort vezi inventar. Linie moartă = linie de cale ferată care se înfundă, servind numai pentru garare. Literă moartă vezi literă. A ajunge la un (sau într-un) punct mort = a ajunge într-un impas, în imposibilitate de a găsi o soluție. (Despre persoane) A fi (a se afla, a trece) pe linie moartă = a nu mai îndeplini sarcini de răspundere, a nu mai juca un rol de seamă. Forme diferite ale cuvantului mort: moÁrtĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mort: mort, moartă adjectiv (latina mórtuus, participiu despre mŏri, a muri, din răd. mar, care există în sârbo-croată mrĭtas, mort, vgr. brotós, [din *mrotós], mortal [ vezi ambrozie], got. maurthr, asasinat, ucidere [de unde limba franceza meutre], germana mord; vechea slavă mrĭeti, a muri, u-moriti, a omorî [de unde limba română a omorî]; italiana pg. morio, pv. limba franceza cat. mort, spaniolă muerto). Care a murit, nu maĭ este viŭ, nu maĭ suflă: om mort. figurat Fără animațiune, stagnant: oraș mort. Limbă moartă, care nu se maĭ vorbește de popor, ca latina. Natură moartă, pictură care reprezentă lucrurĭ, nu vietățĭ, nicĭ peizaje. Punct mort, punctu în care un lucru se oprește singur ne maĭ fiind împins de nimica, cum ar fi punctu pînă unde ar putea ajunge un glonț tras drept în sus orĭ niște tratative care nu maĭ pot înainta. Beat mort, absolut beat. substantiv Om mort: Romaniĭ ardeaŭ morțiĭ. A te face mort în popușoĭ (de la un vechĭ obiceĭ de a arunca în popușoĭu altuĭa un cadavru găsit pe moșia ta), a tăcea ca să nu te descopere. A o lăsa moartă, a o lăsa baltă, a părăsi o întreprindere. A fi mort după cineva saŭ ceva (familial), a muri, a nu maĭ putea, a ĭubi (a dori) foarte mult. A fi mort copt după cineva (Iron.), a fi foarte înamorat. vezi decedat, defunct, răposat. Forme diferite ale cuvantului mort: moartă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MORT: MORT adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv decedat, defunct, dispărut, răposat, (livresc) repauzat, (în limbajul bisericesc, popular și eufemistic) pierdut, (învechit și popular) pierit, (învechit) pristăvit, săvîrșit. (mort era un om în vîrstă.) 2. adjectiv inert, neînsuflețit, nemișcat, rece, țeapăn. (L-a găsit mort.) 3. adjectiv uscat, veșted. (Frunză mort.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mort: mort (moártă), adjectiv – Decedat. – Mr. mortu, megl., istr. mort. latina mortuus (Pușcariu 1110; REW 5695), conform italiana , portugheză morto, limba franceza , cat. mort, spaniolă muerto. – conform moarte, mortăciune. – derivat morțărie, substantiv feminin (Banat, cimitir); morțiș, adverb (în mod tenace); morțiu, adverb (cu îndărătnicie); morțiu, adjectiv (ca pentru mort). Forme diferite ale cuvantului mort: moártă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mort: mort a. 1. care a încetat din vieață; 2. figurat care a pierdut activitatea, animațiunea sa: industrie moartă; limbă moartă, care nu se mai vorbește, ca latina. [latina MORTUUS]. ║ m. cel ce a încetat din vieață: a îngropa un mort. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MORT: MORT substantiv și adjectiv 1. Mortu, Oprea (Puc 37); -l, țig. (16 B V 19); Morteni s. 2. Mortoiu S. (Dealu 138). 3. Moarte, Carol, act. 4. Moartea b., unul din ctitorii bisericii din Tordași (Ard II 194); §§ 3 și 4 < substantiv moarte. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MORT: MORT2 mortți m. Persoană care a murit; răposat; decedat; defunct. /<lat. mortuus Forme diferite ale cuvantului mort: mortți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mort: mort adjectiv masculin, substantiv masculin, plural morți; adjectiv feminin, substantiv feminin moártă, plural moárte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mort: mort adjectiv masculin, substantiv masculin, plural morți; forme singular moártă, plural moárte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MORT: MORT adjectiv verbal inanimat, neanimat, neînsuflețit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mort: mort adjectiv verbal INANIMAT. NEANIMAT. NEÎNSUFLEȚIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mort: Mort ≠ viu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MORT' MorsMÓRSĂMÓRSEmórsocMortMORTÁCMORTĂCIÚNEMORTADÉLĂmortadélla |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mort Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mort dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mort era un om în vîrstă. L-a găsit mort. Frunză mort. Mortul era un om în vârstă. L-a găsit mort. MORT2 mortți m. |
GRAMATICA cuvântului Mort? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mort. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mort poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mort? Vezi cuvântul mort desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mort?[ mort ] Se pare că cuvântul mort are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Mort Inţelegi mai uşor cuvântul mort dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA se faee mort îu păpușoi sau substantivat a face pe mortul în păpușoi = a se face că nu știe nimic, a face pe nevinovatul A o lăsa moartă în păpușoi = a o lăsa încurcată, a o lăsa baltă; a abandona A fi mort fără sau după cineva sau ceva = a nu putea trăi fără cineva sau ceva; a fi doritor sau ahtiat de sau după ceva, a ține mult la cineva sau la ceva = a fi istovit, prăpădit de oboseală, de boală, de frică etc Nici mort sau mort-tăiat = cu nici un chip, sub nici un motiv Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat A cădea mort = a muri A umbla sau a se ține mort după cineva sau ceva = a umbla mult pentru a obține un lucru rîvnit, a persevera, a se zbate A umbla ca după mort = a umbla încet Compus: fluture cap-de-mort = specie de fluture mare, care are pe spate o pată brună, asemănătoare cu un craniu; strigă Os mort = excrescență cartilaginoasă, nedureroasă, pe corp mai ales la cai, provenită de obicei dintr-o lovitură Popular Carne moartă = carne care se formează deasupra rănilor și prin care nu trec ramificații nervoase termen militar Unghi mort = loc de pe distanța de tragere a unei arme de foc pe care nu-l poate atinge proiectilul În expresie Limbă moartă = limbă care a încetat a mai fi mijloc de comunicare Timp mort mai ales la plural = lipsă de activitate a forțelor de muncă sau a mașinilor în timpul cînd ar trebui să lucreze; întrerupere neprevăzută a muncii Punct mort = poziție a unui mecanism bielă-manivelă care corespunde momentului cînd biela și manivela au axele în prelungire sau suprapuse Linie moartă = linie de cale ferată care se înfundă, servind numai pentru garare A ajunge la un sau într-un punct mort = a ajunge într-un impas, în imposibilitate de a găsi o soluție Despre persoane A fi a se afla, a trece pe linie moartă = a nu mai îndeplini sarcini de răspundere, a nu mai juca un rol de seamă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mort |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Băiat de prăvălie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul mort are forma: morți
La singular substantivul mort are forma: moártă
