 | as |
|
| Mormăitură [ mor-mă-i-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU mormăitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mormaitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru mormaitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MORMĂITURĂ: MORMĂITURĂ s. 1. mormăire, mormăit. (mormaitura de urs.) 2. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. (mormaitura de om nemulțumit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MORMĂITURĂ: MORMĂITÚRĂ, mormăituri, substantiv feminin Mormăit1. Urmară cîteva mormăituri nedeslușite, apoi un glas ascuțit: Ioane, Ioane. DUNĂREANU, CH. 28. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MORMĂITURĂ: MORMĂITÚRĂ, mormăituri, substantiv feminin (Rar) Mormăit1. [ pronunție: -mă-i-] – Mormăi + sufix -tură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MORMĂITURĂ: MORMĂITÚRĂ, mormăituri, substantiv feminin (Rar) Mormăit1. [ pronunție: -mă-i-] – Mormăi + sufix -tură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mormăitură: mormăitúră (-mă-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mormăitúrii; plural mormăitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mormăitură: mormăitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat mormăitúrii; plural mormăitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MORMAITURA' MORMĂIÁLĂMORMĂÍREMORMĂÍTmormăitórMORMĂITÚRĂMORMÁNMORMÂNJÁLĂmormânjeálăMORMẤNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MORMĂITURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mormăitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MormĂiturĂ de urs. MormĂiturĂ de om nemulțumit. |
GRAMATICA cuvântului MORMĂITURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mormăitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MORMĂITURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mormăitură? Vezi cuvântul mormăitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mormăitură?[ mor-mă-i-tu-ră ] Se pare că cuvântul mormăitură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MORMĂITURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Unde medii și substantivat, forme plural?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mormăitură are forma: mormăitúri
