 | as |
|
| Mormăi [ mor-mă-i ] VEZI SINONIME PENTRU mormăi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mormai în mai multe dicționareDefinițiile pentru mormai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mormăi (forma la infinitiv) A mormăi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MORMĂI: MORMĂÍ, mórmăi, verb IV. intranzitiv 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei. Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326. 2. (Despre oameni) A scoate sunete neclare pe un ton coborît, gros; a vorbi nedeslușit sau cu intenția de a manifesta o nemulțumire, a murmura, a bombăni. Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, despre 106. Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit, – cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82. Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I 15. • tranzitiv Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. forme 32. D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144. – prezent industrie și: mormăiesc (SADOVEANU, O. VII 214). – Variante: mărnăí (CREANGĂ, A. 68), mornăí (MARIAN, O. I 218) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MORMĂI: MORMĂÍ, mórmăi, verb IV. intranzitiv 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ prin extensie (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. figurat (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. • Locuţiune adverbiala Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [prezent industrie și: mormăiesc. – Variante: (regional) mornăí verb IV] – Mor + m[or] + sufix -ăi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MORMĂI: MORMĂÍ, mórmăi, verb IV. intranzitiv 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ prin extensie (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. figurat (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. • Locuţiune adverbiala Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [prezent industrie și: mormăiesc. – Variante: (regional) mornăí verb IV] – Mor + m[or] + sufix -ăi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MORMĂI: MORMĂI verb a bălmăji, a bÎigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a murmura, (popular) a blodogori, a bufni, (regional) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Banat) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot mormai acolo?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mormăi: mormăí (a mormai) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu mórmăi, 3 mórmăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea mormăiá; conjunctiv prezent 3 să mórmăie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mormăi: mormăí verb, industrie și conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural mórmăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea mormăiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MORMAI' morjolắuMorlaciMORLÁUCĂmorlóiMORMĂÍMORMĂIÁLĂMORMĂÍREMORMĂÍTmormăitór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MORMĂI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mormăi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce tot mormĂi acolo?. Mormăí a mormĂi verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu mórmăi, 3 mórmăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea mormăiá; conjunctiv prezent 3 să mórmăie. |
GRAMATICA cuvântului MORMĂI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mormăi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MORMĂI poate fi: verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mormăi? Vezi cuvântul mormăi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mormăi?[ mor-mă-i ] Se pare că cuvântul mormăi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MORMĂI Inţelegi mai uşor cuvântul mormăi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Pe mormăite = mormăind pentru a-și arăta nemulțumirea; cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind Locuţiune adverbiala Pe mormăite = mormăind pentru a-și arăta nemulțumirea; cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MORMĂI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La așa cap, așa căciulă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul mormăi se conjugă: ei ele mórmăie
