 | as |
|
| Moralist [ mo-ra-list ] VEZI SINONIME PENTRU moralist PE ESINONIME.COM definiția cuvântului moralist în mai multe dicționareDefinițiile pentru moralist din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MORALIST: MORALÍST, moraliști, substantiv masculin 1. Persoană (filozof, scriitor) care se preocupă de probleme morale, de moralitate. Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. IBRAILEANU, S. 8. 2. Persoană care face sau căreia îi place să facă morală, să dojenească. Era...în comedie moralist mușcător. CARAGIALE, N. S. 105. (Adjectival) Lupul moralist [titlu]. ALECSANDRESCU, M. 331. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MORALIST: MORALÍST, -Ă, moraliști, -ste, substantiv masculin și forme 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (familial; peiorativ) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din limba franceza moraliste. Forme diferite ale cuvantului moralist: moralist-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MORALIST: MORALÍST, -Ă, moraliști, -ste, substantiv masculin și forme 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (familial; peiorativ) Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu. – Din limba franceza moraliste. Forme diferite ale cuvantului moralist: moralist-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MORALIST: MORALÍST, -Ă I. substantiv masculin forme 1. filozof, scriitor specialist în probleme de morală. 2. (familial) cel căruia îi place să facă morală. II. adjectiv referitor la morală. (< limba franceza moraliste) Forme diferite ale cuvantului moralist: moralist-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MORALIST: MORALÍST substantiv masculin 1. Specialist în probleme de morală, de moralitate. 2. (familial; peiorativ) Om căruia îi place să dojenească pe ceilalți. [< limba franceza moraliste]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru moralist: *moralíst, -ă substantiv (despre morală). Autor care scrie despre morală, despre obiceĭurĭ, ca Montaigne, La Rochefoucauld, La Bruère. Adj. Un scriitor moralist. Forme diferite ale cuvantului moralist: moralist-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MORALIST: MORALÍST2 moraliststă (moralistști, moralistste) m. și forme 1) Specialist în probleme de morală. 2) Persoană înclinată să facă mereu morală. /<fr. moraliste Forme diferite ale cuvantului moralist: moraliststă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MORALIST: MORALÍST1 moraliststă (moralistști, moralistste) Care ține de morală; propriu moralei. /<fr. moraliste Forme diferite ale cuvantului moralist: moraliststă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru moralist: moralist m. cel ce scrie despre moravuri, despre chestiuni de morală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru moralist: moralíst substantiv masculin, plural moralíști Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru moralist: moralíst substantiv masculin, plural moralíști Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MORALIST' MORALICÉSCMORALICÉȘTEMORALICÍMORALÍSMMORALÍSTmoralístăMORALITÁTEMORALIZÁMORALIZÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL moralist Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului moralist dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MORALÍST2 moraliststă moralistști, moralistste m. MORALÍST1 moraliststă moralistști, moralistste Care ține de morală; propriu moralei. |
GRAMATICA cuvântului moralist? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului moralist. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul moralist poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE moralist? Vezi cuvântul moralist desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul moralist?[ mo-ra-list ] Se pare că cuvântul moralist are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Anul nou?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul moralist are forma: moralíști
