 | as |
|
| Montură [ mon-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU montură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului montura în mai multe dicționareDefinițiile pentru montura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MONTURĂ: MONTÚRĂ, monturi, substantiv feminin Parte accesorie a unui sistem tehnic (mașină, aparat, instrument etc.) în care se montează o piesă și care o menține la locul ei; mod de fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie; piesă de metal care fixează o piatră prețioasă într-o bijuterie (inel, cercei, broșă) sau care adăpostește mecanismul unui ceasornic. Montura era după moda anilor 1840-1850, copiată de altfel după exemplare autentice. C. PETRESCU, A. 325. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MONTURĂ: MONTÚRĂ, monturi, substantiv feminin Piesă sau parte a unui sistem tehnic în care se montează o altă piesă a acestuia. ♦ specializare Mod de fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie; garnitură de metal care fixează o piatră prețioasă într-o bijuterie sau care adăpostește mecanismul unui ceasornic. – Din germana Montur, limba franceza monture. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MONTURĂ: MONTÚRĂ, monturi, substantiv feminin Piesă sau parte a unui sistem tehnic în care se montează o altă piesă a acestuia. ♦ specializare Mod de fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie; garnitură de metal care fixează o piatră prețioasă într-o bijuterie sau care adăpostește mecanismul unui ceasornic. – Din germana Montur, limba franceza monture. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru montură: *montúră forme, plural ĭ (în franceză monture, italiana montura. vezi mondir, montez). Ceĭa ce servește la suportat partea principală: montura unuĭ feresteŭ (toată partea afară de pînza care roade lemnu), montura uneĭ ochene (tot afară de lințĭ). Munca montatoruluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MONTURĂ: MONTÚRĂ substantiv feminin parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. • piesă de metal în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. (< limba franceza monture, germana Montur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MONTURĂ: MONTÚRĂ monturai forme 1) Parte dintr-un sistem tehnic în care se montează o piesă. 2) Garnitură prețioasă a unei bijuterii. [G.-D. monturii] /<germ. Montur, limba franceza monture Forme diferite ale cuvantului montura: monturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MONTURĂ: MONTÚRĂ substantiv feminin Parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ♦ Felul în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. [< limba franceza monture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru montură: montúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat montúrii; plural montúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru montură: montúră substantiv masculin, genitiv dativ articulat montúrii; plural montúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MONTURA' MONTRÉALMONTREUILMONTREUXMONTTMONTÚRĂMONUMÉNTMONUMENTÁLMONUMENTALÍSMMONUMENTALÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL montură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului montură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MONTÚRĂ monturăi forme 1 Parte dintr-un sistem tehnic în care se montează o piesă. |
GRAMATICA cuvântului montură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului montură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul montură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE montură? Vezi cuvântul montură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul montură?[ mon-tu-ră ] Se pare că cuvântul montură are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a da sau a lua cu împrumut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul montură are forma: montúri
