 | as |
|
| Monta [ mon-ta ] VEZI SINONIME PENTRU monta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului monta în mai multe dicționareDefinițiile pentru monta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a monta (forma la infinitiv) A monta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ, montez, verb I. tranzitiv 1. A potrivi Ia locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții) ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. Pietrele să fie montate în două inele și o brățară. C. PETRESCU, A. 320. ♦ A așeza, a fixa. un obiect, un aparat, o mașină la locul pe care trebuie să-l ocupe. Cristescu apăsă un buton mare, montat pe colțul biroului. GALAN, B. I 9. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol, a pune în scenă. 3. figurat A ațîța împotriva cuiva, a îndemna, a întărîta pe cineva împotriva cuiva. L-a montat grecul... Gata! Stai să vezi! DUMITRIU, B. forme 130. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ1, montez, verb I. tranzitiv 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A potrivi, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. figurat A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din limba franceza monter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ1, montez, verb I. tranzitiv 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. figurat A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din limba franceza monter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ verb I. trecut 1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (figurat) A ațâța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< limba franceza monter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ1 verb I. trecut 1. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. • a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a ațâța, a instiga. II. reflexiv a se irita, a se înfuria. (< limba franceza monter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTA verb 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni. (A monta elementele componente ale unui sistem.) 2. a instala. (A monta un utilaj.) 3. a înscena, a regiza. (A monta un spectacol.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÓNTĂ: MÓNTĂ, monte, substantiv feminin 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din limba franceza monte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÓNTĂ: MÓNTĂ, monte, substantiv feminin 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din limba franceza monte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÓNTĂ: MÓNTĂ, monte, substantiv feminin 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă; (prin extensie) împreunare a altor animale. Stație de montă. Herghelie de armăsari pentru reproducere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MÓNTĂ: MÓNTĂ substantiv feminin 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< limba franceza monte) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MÓNTĂ: MÓNTĂ substantiv feminin 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (prin extensie) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< limba franceza monte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MÓNTĂ: MÓNTĂ montae forme 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducției. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte Forme diferite ale cuvantului monta: montae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru montă: *móntă forme, plural e (în franceză monte, despre monter, a se sui; italiana monta. vezi remontă). Acțiunea împărecheriĭ la vite, bătaĭe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ2, persoană 3 montează, verb I. tranzitiv (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ2, persoană 3 montează, verb I. tranzitiv (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru monta: monta verb vezi AGITA. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MÓNTĂ: MÓNTĂ substantiv (biologie) goană, gonire, împreunare, (regional) montare, sărit. (monta la vite.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru monta: montá (tehnică, zoologie) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu montéz, persoana a treia singular: el / ea și plural monteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MONTĂ: MONTĂ substantiv goană, gonire, împreunare, (regional) montare, sărit. (monta la vite.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ2 verb trecut (despre animale mascule) a efectua monta (1). (< montă) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MONTA: MONTÁ verb 1. vezi asambla. 2. a instala. (A monta un utilaj.) 3. vezi regiza. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru montă: móntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat móntei; plural mónte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru montă: móntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat móntei; plural mónte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru monta: montá (a monta) verb, indicativ prezent 3 monteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MONTA' MONSTRUOZITÁTEMONTMONT-DOREMONT-SAINT-MICHELMÓNTĂMontabilmontagnárdMontaigneMONTÁJ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL monta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului monta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A monta elementele componente ale unui sistem. A monta un utilaj. A monta un spectacol. MÓNTĂ montae forme 1 Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducției. Monta la vite. Monta la vite. A monta un utilaj. Montá a monta verb, indicativ prezent 3 monteáză. |
GRAMATICA cuvântului monta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului monta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul monta poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE monta? Vezi cuvântul monta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul monta?[ mon-ta ] Se pare că cuvântul monta are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL monta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Slab de vână?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul monta se conjugă: ei ele monteáză
