 | as |
|
| Mituitor [ mi-tu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU mituitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mituitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru mituitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MITUITÓR: MITUITÓR, -OÁRE, mituit ori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care mituiește, care dă mită. Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. vezi limba română mai 1954, 67. Forme diferite ale cuvantului mituitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MITUITÓR: MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care mituiește. [ pronunție: -tu-i-] – Mitui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului mituitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MITUITÓR: MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care mituiește. [ pronunție: -tu-i-] – Mitui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului mituitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MITUITÓR: MITUITÓR mituitori m. Persoană care mituiește; om care dă mită. [silabe -tu-i-] /a mitui + sufix mituitortor Forme diferite ale cuvantului mituitor: mituitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mituitor: mituitór substantiv masculin (silabe -tu-i-), plural mituitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mituitor: mituitór (rar) (-tu-i-) substantiv masculin, plural mituitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MITUITOR' MITUIÁLĂMITUÍREMIȚUÍTmituitoáreMITUITÓRmîțulicămîțuluieMitușmîțuț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mituitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mituitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MITUITÓR mituitori m. [silabe -tu-i-] /a mitui + sufix mituitortor. |
GRAMATICA cuvântului mituitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mituitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mituitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mituitor? Vezi cuvântul mituitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mituitor?[ mi-tu-i-tor ] Se pare că cuvântul mituitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bumbac mercerizat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mituitor are forma: mituitóri
