 | as |
|
| Mititel [ mi-ti-tel ] VEZI SINONIME PENTRU mititel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mititel în mai multe dicționareDefinițiile pentru mititel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MITITEL: MITITÉL2, -ÍCĂ, -EÁ, mititei, -ele, adjectiv Diminutiv al lui mic. De proporții mici, de dimensiuni reduse. Atîta-i moșule! răspunse Mihail, apucînd după moșneag care se-n- dreptă cu pași mititei spre trăsurică. MIRONESCU, S. A. 133. Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos și mititel? CREANGĂ, P. 51. Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un rîu mititel. BOLINTINEANU, O. 33. Luceau stele mărunțele: Mai în sus, mai mititele, Mai în jos, mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 512. ♦ (Despre persoane) De statură mică. Era o femeie mititică și iute. SADOVEANU, O. V 6. Dragă mi-i lelița-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar lelița mititea Se-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 430. 2. Foarte tînăr, de vîrstă fragedă. Toma se sculă, se îmbrăcă și desfăcu în fața ochilor celui mititel jucăriile aduse de la. oraș. vezi limba română februarie 1952, 106. • Locuţiune adverbiala De mititel = de (mic) copil. Ce treabă are el Cu banii mei? pentru care m-am trudit de mititel. PANN, P. vezi IV 85. (Prin exagerare) N-avea Tudor ce lucra, Dă mititel să-nsura. ȘEZ. III 212. ♦ (Cu nuanță afectivă) Gingaș, drăguț; drag. De-aș avea un copilaș... Alt copil n-ar fi ca el Mititel și frumușel! ALECSANDRI, P. I 81. (Substantivat) De cu sară mititelul încetase să mai țipe. VLAHUȚĂ, P. 61. Băiatul se înveselea, mititelul, că merge cu tata la tîrg, neștiind ce i se pregătește. POPESCU, B. IV 31. Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54. 3. Mărunt, neglijabil, fără importanță, de minimă valoare. Din greșele mititele în greșeli nemăsurate. CONACHI, P. 281. ♦ (Substantivat, figurat) Om lipsit de calități și de merite deosebite; mediocru. Iar deasupra tuturora va vorbi verb reflexiv:un mititel, Nu slăvindu-te pe tine. lustruindu-se pe el. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: mitutél, -ícă, -eá (matematică FOLK. 162) adjectiv Forme diferite ale cuvantului mititel: -ÍcĂ mititel-eÁ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MITITEL: MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. • Expresia: De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); prin extensie a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ironic) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (popular; articulat) Unul dintre numele dracului. – Din mic. Forme diferite ale cuvantului mititel: mititel-eÁ -ÍcĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MITITEL: MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. • Expresia: De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); prin extensie a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ironic) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (popular; articulat) Unul dintre numele dracului. – Din mic. Forme diferite ale cuvantului mititel: mititel-eÁ -ÍcĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MITITEL: MITITÉL 1, mititei, substantiv masculin (Mai ales la plural ) Cîrnăcior de carne tocată amestecată cu diverse condimente, care se mănîncă fript la grătar. Pe la răspîntiile podurilor celor întortocheate au răsărit umbrare mari de frunze și de trestie, cu butoaie de must, șatre cu gustări, cu mititei și pastramă. CAMIL PETRESCU, O. I 401. Mititeii – celălalt fel de bucate – îi merg drept la inimă. îl minunează gustul și făptura lor de cîrnați fără piele. spaniolă POPESCU, M. G. 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MITITEL: MITITEL adjectiv 1. -u, fam., act. 2. Mitutel, Manea (17 B II 149); 2. Mitiutel mold., 1508 (Glos); – Onciul (16 A IV 80); -ul (16 B III 285); -ul, pah. (Cat); Mîtiutel, T. (16 A I 223). 3. Mituta b. (17 B II 100). 4. Mitutica, Drăghici (Gorj 349); Mitiutica (17 A II 102); Mititică, Necula (Șchei I). 5. Mitintel/iul pren. (16 A II 90); – țig. (16 A III 395); – Mitintești substantiv (Mus 50). 6. Din altă temă: Mitineu, 1630 (Sur XIV). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mititel: mititel a. foarte mic. [Poate în loc de michitel (conform puțin-t-el)]. ║ m. 1. fam. copilaș: câți mititei ai? 2. necuratul (nume eufemistic): nu cumva să vă împingă Mititelul Hristos 3. plural cârnați mici fără piele fripți la grătar. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mititel: mititel, mititei substantiv masculin 1. preparat culinar de forma unui cârnicior, făcut din carne tocată cu adaos de condimente și prăjit la grătar. 2. (er., glum.) penis. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MITITEL: MITITEL adjectiv, s. 1. adjectiv micuț, (popular) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (regional) michiț, mititioc. (Un copil mititel.) 2. substantiv mic. (A mîncat doi mititel cu pîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MITITEL: MITITÉL mititeli m. Preparat culinar de forma unui cârnăcior, făcut din carne tocată, cu adaos de condimente și prăjit la grătar. /Din mic Forme diferite ale cuvantului mititel: mititeli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mititel: mititél adjectiv masculin, plural mititéi; forme singular mititícă/mititeá, plural mititéle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mititel: mititél1 adjectiv masculin, plural mititéi; forme mititícă/mititeá, plural mititéle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mititel: mititél substantiv masculin, plural mititéi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mititel: mititél2 substantiv masculin, plural mititéi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MITITEL' mîțișórMIȚÍTMitițămititecímeMITITÉLMITITÉLULMITITELÚȚmititicaMITITIÓC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mititel Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mititel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un copil mititel. A mâncat doi mititel cu pâine. Un copil mititel. A mîncat doi mititel cu pîine. MITITÉL mititeli m. |
GRAMATICA cuvântului mititel? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mititel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mititel poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mititel? Vezi cuvântul mititel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mititel?[ mi-ti-tel ] Se pare că cuvântul mititel are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mititel Inţelegi mai uşor cuvântul mititel dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De mititel = de mic copil De mititel = de mic copil; de tânăr A se face mititel = a se strânge pentru a nu fi văzut; prin extensie a lua o atitudine modestă, umilă în fața cuiva De mititel = de mic copil; de tânăr A se face mititel = a se strânge pentru a nu fi văzut; prin extensie a lua o atitudine modestă, umilă în fața cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mititel |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cheia și lacătul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mititel are forma: mititéi
