 | as |
|
| Mî́ţă [ mî́-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU mî́ţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mita în mai multe dicționareDefinițiile pentru mita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎ́ȚĂ: MÎ́ȚĂ, mîțe, substantiv feminin 1. Pisică. Cînd m-am întors, am găsit-o cu o mîță albă în brațe. IBRĂILEANU, A. 83. Măi motane... De-ar fi-n lume-un stat de mițe, zeu că-n el te-aș pune vornic. EMINESCU, N. 43. Ne acățarăm ca mîțele pe o scară ce se îndoia scîrțiind sub picioarele noastre. ALECSANDRI, O. P. 217. Mîța blîndă zgîrie rău, se zice despre cel care, sub o aparență de blîndețe, ascunde un caracter rău. • Expresia: A prinde (pe cineva) cu mîța-n sac = a surprinde pe cineva care caută să înșele. Să nu care cumva să vă prind și pe voi cu mîța-n sac, că vai de mama voastră! C. PETRESCU, Î. I 46. A umbla cu mîța-n sac = a umbla cu înșelăciuni, cu viclenii. A prins pe boieri îmblînd cu mîța-n sac și i-a pus la pedeapsă. ALECSANDRI, la TDRG. A rupe mîța-n două = a fi voinic, energic, curajos. Acu văd și eu că ești bărbat, om verde, colea, care rupe mîța-n două. ALECSANDRI, T. 907. A fi mîță blîndă = a fi prefăcut. A trage mîța de coadă vezi coadă. A se uita (la ceva) ca mîța-n calendar vezi calendar. Cînd o prinde mîța pește vezi pește. 2. figurat (Depreciativ) Animal slab, jigărit. Da ce verb reflexiv:ai să fac eu cu mîța asta, bre?.. – Mîță, nemîță, ai să vezi, numai mersul ei face mai midt decît am dativ HOGAȘ, M. N. 9. 3. Femela jderului, a rîsului și a altor animale sălbatice. 4. Nume dat la diverse obiecte sau instrumente în formă de gheară, cu care se apucă, se prinde sau se fixează ceva: a) un fel de ancoră cu patru cîrlige, cu care se scoate un obiect căzut într-o fîntînă; b) ancora de la capătul lanțului capcanei de fier, care nu lasă ca animalul prins să plece cu capcana; c) (mai ales la plural ) colțari care se pun la bocanci ca să nu alunece pe gheață sau pe brînele plutelor; d) dispozitiv de siguranță pentru prinderea coliviei ascensorului din mine, în cazul ruperii cablului cu care aceasta este legată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mîță: mîță (-țe), substantiv feminin – Pisică. – Megl. mață. Creație expresivă, comună multor idiomuri, conform italiana micio, vezi limba franceza mite, spaniolă miz(o), germana Mieze, limba bulgară, limba sârbă, Hristos maca (de unde megl., limba neogreacă μάτσιον, albaneză matsë), vezi Diez, I, 276; Cihac, II, 190; Meyer 263; Șeineanu, Semasiol., 177; Berneker, II, 1; REW 5557. derivat mîț, substantiv masculin (pisoi); mîțesc, adjectiv (de pisică); mîțan, substantiv masculin (pisoi, cotoi); mîțește, adverb (ca pisicile); mîțișor, substantiv masculin (creangă de salcie în floare, servește drept ramură de palmier în Dumica Floriilor); mîțos, adjectiv (capricios). – Din limba română provine în limba maghiara móca (Edelspacher 19). Forme diferite ale cuvantului mita: mita-țe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MITĂ: MÍTĂ, mite, substantiv feminin (Întrebuințat mai ales la sg.) Sumă de bani sau daruri date unei persoane oficiale cu scopul de a o corupe să facă un lucru ilegal; șperț. vezi plocon. Dă voie polițaiului să ia mită, numai să-i fie lui cu credință. GHEREA, ST. Hristos I 343. Sînt mîncați de cercetările și de isprăvile procurorilor care iau mită. VLAHUȚĂ, O. A. 159. ♦ (Învechit) Contribuție bănească plătită unui exploatator. De cinci ani salahorie!... Vatra-mi a rămas pustie Și-ncă-mi cer ciocoii mită. BOLLIAC, O. 207. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mită: mítă forme, plural e (vechea slavă myto, plată, cîștig, mită; limba bulgară mito, vamă; sîrb. mit, mită; limba rusă poloneză myto, vamă, despre got. môta, vgerm. mûta, ngerm. maut, vamă, care vine despre latina mûto, -áre, a schimba, a muta). Vechĭ. Vamă. Azĭ. Banĭ orĭ alte lucrurĭ date unuĭ funcționar ca să te servească pe tine contra interesuluĭ statuluĭ. vezi bacșiș, mîzdă, sfănțuĭesc. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIȚĂ: MÍȚĂ mitae forme 1) Lână (scurtă) tunsă pentru prima dată de pe miei. 2) Lână de calitate inferioară (tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor). 3) mai ales la plural Fire lungi de lână care atârnă în smocuri. /<lat. agnicius, mitaa Forme diferite ale cuvantului mita: mitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MITĂ: MÍTĂ, mite, substantiv feminin Sumă de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1. – Din limba slavă (veche) mito. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIȚĂ: MÍȚĂ, mițe, substantiv feminin Lînă tunsă pentru prima oară de pe miei; (mai ales la plural ) cîrlionții blănii de oaie, smoc de păr sau de lînă. Un om în cojoc lung, cu mițele atîrnînd, intră din viscol la adăpost. SADOVEANU, B. 139. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MITĂ: MÍTĂ, mite, substantiv feminin Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1. – Din limba slavă (veche) mito. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MITĂ: MÍTĂ mitae forme Dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito Forme diferite ale cuvantului mita: mitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru MITĂ: MITĂ atenție, blat, blătescu, cacao, drept, injecție, mangă, mânjeală, peșcheș, pincă, plic, plocon, șpagă, șperț, uium. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MITĂ: MITĂ substantiv șperț, (învechit) mituială, mîzdă, rușfet, sfănțuială, (argotic) șpagă. (A lua mita.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mită: mită forme bani dați spre a corupe, mai ales pe un judecător: a da, a lua mită. [slava MYTO]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mîță: mîță substantiv verbal ANCORĂ. CRĂCANĂ. PATINĂ. PĂPĂDIE. PIROSTRIE. PISICĂ. POTÎNG. TINDECHE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIȚĂ: MÍȚĂ substantiv codină, (regional) miezură, tușinătură. (mita este lâna de calitate inferioară.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIȚĂ: MIȚĂ substantiv codină, (regional) miezură, tușinătură. (mita este lîna de calitate inferioară.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru miță: míță substantiv feminin, genitiv dativ articulat míței; plural míțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru miță: míță substantiv feminin, genitiv dativ articulat míței; plural míțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Miț/a: Miț/a vezi Maria I B 12; -n vezi Dimitrie V 3. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MITĂ: MÍTĂ substantiv verbal camătă, dobândă, procent. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mită: mită substantiv verbal CAMĂTĂ. DOBÎNDĂ. PROCENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mită: mítă substantiv feminin, genitiv dativ articulat mítei; plural míte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mita: Mita vezi Dimitrie III 2 b și Dometie 9. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mită: Mită vezi Dimitrie III 2 b. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mită: mítă substantiv feminin, plural míte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MITA' MIȘUNÁREMIȘUNEÁLĂmisúrcăMITMÍTĂmîța-popiiMitach/emitacísmMITÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mită Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mită dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÍȚĂ mităe forme 1 Lână scurtă tunsă pentru prima dată de pe miei. Agnicius, mităa. MÍTĂ mităe forme Dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal. A lua mită. A lua mită. Mită este lâna de calitate inferioară. Mită este lîna de calitate inferioară. |
GRAMATICA cuvântului mită? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mită. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mită poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mî́ţă? Vezi cuvântul mî́ţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mî́ţă?[ mî́-ţă ] Se pare că cuvântul mî́ţă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mită Inţelegi mai uşor cuvântul mită dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A prinde pe cineva cu mîța-n sac = a surprinde pe cineva care caută să înșele A umbla cu mîța-n sac = a umbla cu înșelăciuni, cu viclenii A rupe mîța-n două = a fi voinic, energic, curajos A fi mîță blîndă = a fi prefăcut |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mită |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De prost gust?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul miță are forma: míțe
