|
Mişunare [ mi-şu-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU mişunare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului misunare în mai multe dicționareDefinițiile pentru misunare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIȘUNARE: MIȘUNARE substantiv agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, roială, viermuială, viermuire, (regional) fojgăială, vînzoală, (familial) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (misunare mulțimii pe străzi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIȘUNARE: MIȘUNÁRE substantiv feminin Acțiunea de a mișuna și rezultatul. ei; forfoteală. Se vedea înfiripîndu-se de departe mulțimea țăranilor. Era o mișunare de siluete negre, mărunte. DUMITRIU, B. forme 122. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIȘUNARE: MIȘUNÁRE, mișunări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală. – vezi mișuna. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIȘUNARE: MIȘUNÁRE, mișunări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală. – vezi mișuna. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mișunare: mișunáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mișunării Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mișunare: mișunáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mișunắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MISUNARE' MIȘUÍMIȘUIÁLĂMÍȘUNMIȘUNÁMIȘUNÁREMIȘUNEÁLĂmisúrcăMITMÍTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MIȘUNARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mişunare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MiȘunare mulțimii pe străzi. |
GRAMATICA cuvântului MIȘUNARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mişunare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MIȘUNARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mişunare? Vezi cuvântul mişunare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mişunare?[ mi-şu-na-re ] Se pare că cuvântul mişunare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MIȘUNARE |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Finanțe hârtie de valoare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|