 | as |
|
| Mirui [ mi-ru-i ] VEZI SINONIME PENTRU mirui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mirui în mai multe dicționareDefinițiile pentru mirui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mirui (forma la infinitiv) A mirui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIRUI: MIRUÍ1, miruiesc, verb IV. tranzitiv 1. A unge pe credincioși cu mir1 (de obicei pe frunte). Popa Tonea a început să miruiască pe credincioși. GALACTION, O. I 174. Creștini miruiau Și blagosloveau. BIBICESCU, P. P. 243. în cel [rîu] de vin l-om boteza. Cu mirul l-om mirul. Cu vestmînt l-om premeni. TEODORESCU, P. P. 27. • reflexiv pasiv [Caragea] s-a dus de s-a miruit în biserica Curtea- Veche, după obicei. GHICA, S. 28. 2. figurat A lovi pe cineva în cap. Mai întîi să stingem datoriile, fraților, și să-i miruim pe ciocoi. DUMITRIU, B. forme Mi se pare că le-a miruit cineva feciorul cu parul. CAMILAR, N. II 418. prezent industrie și: mirui (EMINESCU, O. IV 48). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIRUI: MIRUÍ1, miruiesc, verb IV. tranzitiv 1. A unge pe credincioșii creștini cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc. prin ungerea cu mir2. ♦ prin generalizare (familial) A numi într-o funcție (importantă). 3. figurat (familial) A lovi pe cineva la cap; prin extensie a omorî. [prezent industrie și: mírui] – Din limba slavă (veche) mirovati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIRUI: MIRUÍ1, miruiesc, verb IV. tranzitiv 1. A unge pe credincioși cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir2. ♦ prin generalizare (familial) A numi într-o funcție (importantă). 3. figurat (familial) A lovi pe cineva la cap; prin extensie a omorî. [prezent industrie și: mírui] – Din limba slavă (veche) mirovati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mirui: miruí (miruiésc, miruít), verb – (Transilvania) A cîștiga, a profita. – Variante merui. în limba maghiara nyerni (Cihac, II, 515). – derivat mirișug, substantiv neutru (Transilvania, cîștig, profit, utilitate), din în limba maghiara nyeréség. Forme diferite ale cuvantului mirui: miruiésc miru Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru mirui: miruí1, miruiesc, verb tranzitiv – 1. (termen bisericesc) A unge (pe frunte) cu mir. 2. (figurat) A lovi pe cineva în frunte (sau în cap). 3. A omorî. – Din limba slavă (veche) mirovati (Scriban, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru mirui: miruí1, -esc. verb tranzitiv – 1. (rel.) A unge (pe frunte) cu mir. 2. (figurat) A lovi pe cineva în frunte (sau în cap). 3. A omorî. – Din limba slavă (veche) mirovati. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIRUI: MIRUÍ2, miruiesc, verb IV. tranzitiv (Regional) A cîștiga. După acela s-a mărita care i-a mirui banii în joc de cărți. RETEGANUL, la CADE. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mirui: miruí (a unge cu mir, a câștiga) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele miruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea miruiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural miruiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mirui: mirui verb vezi ACUMULA. ADUNA. AGONISI. CÎȘTIGA. CUCERI. DOBÎNDI. ECONOMISI. FACE. OBȚINE. REALIZA. REPURTA. STRÎNGE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIRUI: MIRUÍ2, miruiesc, verb IV. tranzitiv (învechit și regional) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din limba maghiară nyerni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mirui: miruí (a mirui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele miruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea miruiá; conjunctiv prezent 3 să miruiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIRUI: MIRUÍ2, miruiesc, verb IV. tranzitiv (învechit și regional) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din limba maghiară nyerni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru mirui: miruí2, -esc, verb tranzitiv – 1. A obține, a dobândi. 2. A cuceri, a ocupa. – Din limba maghiară myer (MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mirui: mirui, miruiesc vezi t. 1. a numi într-o funcție importantă 2. a lovi (pe cineva) în cap Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIRUI: MIRUÍ verb a unge, (învechit) a pomăzui. (L-a mirui domn, mitropolit.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRUI: MIRUI verb a unge, (învechit) a pomăzui. (L-a mirui domn, mitropolit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIRUI' mîrtocMÎRȚÓGmîrțogariuMiruMIRUÍMIRUIÁLĂMIRUÍREMIRUÍTMIRUITÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MIRUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mirui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Miruí a mirui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele miruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea miruiá; conjunctiv prezent 3 să miruiáscă. L-a mirui domn, mitropolit. L-a mirui domn, mitropolit. |
GRAMATICA cuvântului MIRUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mirui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MIRUI poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mirui? Vezi cuvântul mirui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mirui?[ mi-ru-i ] Se pare că cuvântul mirui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MIRUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbi indoneziene?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
