 | as |
|
| Mirt [ mirt ] VEZI SINONIME PENTRU mirt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mirt în mai multe dicționareDefinițiile pentru mirt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIRT: MIRT, mirți,substantiv masculin Arbust totdeauna verde, mirositor, cultivat pentru lemnul său greu, cu structură fină și omogenă sau (la noi) ca plantă ornamentală în ghivece; din florile mici și albe, frumos mirositoare, considerate ca simbol al castității, se fac cununi de mireasă (Myrtus communis). Și-n păru-i poartă o cunună De mirt. IOSIF, PATR. 64. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30. Mirtul stă trîndav împletit împrejurul cununei. NEGRUZZI, S. II 42. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mirt: *mirt m. (latina myrtus, despre vgr. mýrtos). Un copăcel perpetuŭ verde, cu frunze micĭ, cu florĭ albe mirositoare plăcut, originar de pe malurile Mediteraneĭ: la vechiĭ Grecĭ și Romanĭ mirtu era emblema gloriiĭ și castitățiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIRT: MIRT, mirți, substantiv masculin Arbust ornamental cu frunze alungite și persistente, cu flori mici, albe și parfumate, cultivat mai ales ca plantă ornamentală (Myrtus communis). – Din latina myrtus, limba franceza myrte, germana Myrte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MIRT: MIRT substantiv masculin Arbust sudic totdeauna verde, mirositor, cu lemn greu, fin și cu structură omogenă, cultivat și la noi ca plantă ornamentală. [< limba franceza myrte, conform latina myrtus, greacă myrtos]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIRT: MIRT, mirți, substantiv masculin Arbust ornamental mediteraneean cu frunze alungite, persistente, cu flori mici, albe și parfumate (Myrtus communis). – Din latina myrtus, limba franceza myrte, germana Myrte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRT: MIRT mirtți m. Arbust decorativ din regiunile meridionale, cu frunze persistente, cu flori mici, albe, parfumate și cu lemnul prețios. /<lat. myrtus, limba franceza myrte, germana Myrte Forme diferite ale cuvantului mirt: mirtți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MIRT: MIRT substantiv masculin arbust ornamental mediteranean, cu frunze lanceolate, persistente, aromate, cu flori mici, albe și cu lemnul greu, finanțe (< limba franceza myrte, latina myrtus, greacă myrtos) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mirt: mirt (mírți), substantiv masculin – Arbust ornamental (Myrtus communis). – Variante mirtă. latina myrtus (secolul XIX). conform mirsină, substantiv feminin (mirt), învechit, din limba neogreacă μυρσίνη (Tiktin). Forme diferite ale cuvantului mirt: mírți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mirt: mirt m. arbust totdeauna verde, cu frunze mărunte ce poartă niște floricele albe cu miros plăcut (simbolul castității): mirtul verde de martir EM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MIRT: MIRT ipoc. greacă Mῆρτος din Dimitrios. 1. Mirto, 1960, băcan (Sd XVI). 2. Mirtea boier, 1570 (Olt). 3. Mirtian (Mar). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRT: MIRT substantiv (botanică; Myrtus communis) (învechit) mirsină. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mirt: mirt substantiv masculin, plural mirți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mirt: mirt substantiv masculin, plural mirți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIRT' MÎRȘEVÍEMIRȘIDMIRSÍNĂMirșuMIRTmírțămîrtácMIRTACÉEMIRTÁLE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mirt Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mirt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MIRT mirtți m. |
GRAMATICA cuvântului mirt? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mirt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mirt poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mirt? Vezi cuvântul mirt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mirt?[ mirt ] Se pare că cuvântul mirt are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mirt |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: – probabil latina *gratarium < *gratis?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mirt are forma: mirți
