 | as |
|
| Miros [ mi-ros ] VEZI SINONIME PENTRU miros PE ESINONIME.COM definiția cuvântului miros în mai multe dicționareDefinițiile pentru miros din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIRÓS: MIRÓS, mirosuri, substantiv neutru 1. Emanație plăcută ( vezi aromă, parfum, mireasmă) sau neplăcută ( vezi duhoare, miasmă) pe care o exală unele corpuri; senzație (plăcută sau neplăcută) pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. Un miros plăcut de cîmp și de pădure udă îl izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. În atmosfera grea de mirosul substanțelor închise în fiole, Făclia arunca o lumină turbure. EMINESCU, N. 52. În toată împrejmuirea, un miros greu de oaie, de ceapă și de rachiu. ODOBESCU, S. III 18. 2. Unul din cele cinci simțuri cu care sînt înzestrați oamenii și unele animale și care permite perceperea senzațiilor olfactive; capacitate de percepere și deosebire a mirosurilor (1). De aveți voi amîndoi Miros bun, nas de copii, Luați seama, pîndiți bine; Iată lupul, lupul vine! ALECSANDRI, R. I 354. Mirosul duce pre cine... Pe urme neînsemnate a păsărilor știute. CONACHI, P. 269. 3. (La plural , în forma miroase) Condimente folosite la prepararea cîrnaților.- Accentuat și: (regional) míros. - plural și: miroase (SADOVEANU, despre P. 152, EMINESCU, O. I 97, RUSSO, O. 120). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru miros: 2) míros (est și Banat) și mirós (sud), a -í vezi intr. și trecut (mgr. myróno, aorist emirosa, miruĭesc; myrizo, aorist emýrisa [trecut și intr.], miros; vechea slavă sîrb. mirosati, limba bulgară mirosvam, miruĭesc, sîrb. mirisati, a mirosi. persoană III plural și sing. miroase, să miroasă atît în Muntenia cît și în Moldova: seratele literare miroase a politică [Ĭorga, Drum Drept, 1915, 538]. Rar în est el miroase, popular mirosă. vezi mir 2, mirodie). Impresionez nasu pin miros: crinu miroase plăcut, aicĭ miroase a crin. vezi trecut Constat, simt mirosu: am mirosit crinu. figurat Adulmec, oblicesc, simt vag, presimt: mirosise că se petrec neregule. – Vechĭ mirosesc. În est pop și amíros, în Vs. și amínos (popular añinos). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIRÓS: MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, substantiv neutru 1. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ figurat Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la plural ) Condiment, mirodenie. [accentuat și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIRÓS: MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, substantiv neutru 1. Simț prin care organismul percepe proprietățile unor substanțe, venind în contact cu particulele volatile degajate de acestea; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ figurat Perspicacitate, intuiție, fler. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o degajă unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație olfactivă pe care o produce această emanație. 3. (Mai ales la plural ) Condiment, mirodenie. [accentuat și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru miros: 1) míros (est) n., plural urĭ, și mirós (vest) n., plural urĭ și oase (substantiv verbal despre a mirosi. vezi mir 2). Sensațiune plăcută (parfum, aromă, mireazmă) saŭ neplăcută (putoare, duhoare) pe care unele emanațiunĭ o cauzează în nas: nervu olfactiv constată mirosu. Odorat, simțu pin care constațĭ mirosu. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru miros: miros n. 1. simțirea ce produce asupra nasului emanațiunile corpurilor; 2. unul din cele cinci simțuri ce percepe mirosurile; 3. ceeace place sau nu place nasului: mirosul florilor, miros de mortăciune; 4. aromă: a pune miroase în bucate; 5. mirosul particular al câinilor după vânat. [greacă bizantin MYROS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRÓS: MIRÓS mirosuri n. 1) Simț prin care organismul percepe și deosebește diferite emanații, răspândite în aer de unele substanțe sau corpuri. 2) Emanație plăcută sau neplăcută, răspândită în mediul înconjurător de unele substanțe și corpuri. miros de trandafir. /v. a mirosi Forme diferite ale cuvantului miros: mirosuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIROS: MIROS substantiv (livresc) olfacție, (rar) abur, abureală, (învechit) miroseală, mirosenie, odor, odorat, olm. (Simțul mirosului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru miros: mirós2 (emanație olfactivă) substantiv neutru, plural mirósuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru miros: mirós substantiv neutru, (senzații) plural mirósuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIRÓS: MIRÓS substantiv verbal fler, perspicacitate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru miros: mirós1 (simț) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIROS' MironescumironosítMIRONOSÍȚĂmironosițeMIRÓSMIROSEÁLĂmiroseáțăMIROSÉNIEMIROSÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL miros Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului miros dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MIRÓS mirosuri n. Miros de trandafir. Simțul mirosului. Simțul mirosului. |
GRAMATICA cuvântului miros? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului miros. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul miros poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE miros? Vezi cuvântul miros desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul miros?[ mi-ros ] Se pare că cuvântul miros are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL miros |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele flux tehnologic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul miros are forma: mirósuri
