 | as |
|
| Mira [ mi-ra ] VEZI SINONIME PENTRU mira PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mira în mai multe dicționareDefinițiile pentru mira din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mira (forma la infinitiv) A mira conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIRA: MIRÁ1, mir, verb I. 1. reflexiv A fi surprins, nedumerit, uimit (de ceva), a găsi că ceva e curios, ciudat, de neînțeles. Ce te miri?... Sînt bătrîn. M-au obosit Căile-alergate. COȘBUC, P. I 260. Vă mirați, cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? EMINESCU, O. I 151. Ați auzit negreșit vorbind de mine? – Ba... niciodată! – Mă mir. ALECSANDRI, T. I 284. Trandafir ș-un fir subțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire; Trandafir ș-un fir mai gros, Mult mă mir, cum de m-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, 29. • Expresia: Te miri cine (cu valoare de substantiv) = un oarecare (lipsit de importanță), oricine, cine știe cine. Nu e Mirteanu omul de care își bate joc te miri cine. La TDRG. Te miri (sau miră) ce (și mai nimica) (cu valoare de substantiv) = nimica toată,; cine știe ce, lucru mărunt. Inimă slabă, așa ca să se clatine și să se-nduioșeze de te miri ce, n-avea cuvioasa. VLAHUȚĂ, O. A. 138. Lui îi da, te miri ce. ISPIRESCU, L. 338. (În forma regională miera) Nu te mai pune și d-ta atîta pentru te mieri ce și mai nemica, că doar n-are să fie un cap de țară. CREANGĂ, P. 152. Te miri unde = undeva, cine știe unde. Mai aveau și alte marafeturi, adunate de pe te miri unde. PAS, L. I 79. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu, să nu-ți dai în petec. HOGAȘ, DR. II 1. (În forma regională miera) Mă mieram eu să nu se îngrijească biata babă de mine. CREANGĂ, P. 133. Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = e normal să... 2. tranzitiv A surprinde pe cineva, a-l face să se minuneze, să rămînă uimit. Rochia ei de mireasă mira, în ziua nunței, pe toți. MACEDONSKI, O. III 17. 3. reflexiv A nu se dumiri, a fi curios să știe, să afle, să înțeleagă ceva, a se întreba. O întreb și nu-mi răspunde! Și mă mir – ce i-am făcut! COȘBUC, P. I 49. Se mira cu ce cuvinte Să-i mai bage în cap minte. PANN, P. vezi III 45. Mă miram ce-mi place mie... Badea-nalt cu pălărie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 41. – Variantă: (regional) mierá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIRA: MIRÁ1, mir, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. • Expresia: (reflexiv) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ reflexiv A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. reflexiv A nu-și da seama, a se întreba. – latina mirari. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIRA: MIRÁ1, mir, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. • Expresia: (reflexiv) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ reflexiv A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. reflexiv A nu-și da seama, a se întreba. – latina mirari. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MÍRĂ substantiv feminin 1. Riglă cu diviziuni speciale care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau la măsurarea înălțimilor. ♦ Bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. Cătare (la armă). 3. (Telev.) Imagine standardizată care servește la verificarea transmisiei; imagine de reglaj. [< limba franceza mire, conform italiana mira]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MÍRĂ substantiv feminin 1. riglă cu diviziuni speciale servind la măsurarea indirectă a distanțelor sau înălțimilor. • bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. cătare (la armă). 3. imagine-tip care servește la reglarea imaginii de televiziune. (< limba franceza mire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Mira: Mira, unul dintre marile porturi ale comerțului cu grâu între Egipt și Roma situat în regiunea Lichia. Aici a poposit un moment apostolul Pavel, legat în lanțuri, în drumul său spre Roma și tot aici și-a desfășurat activitatea pastorală marele ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MÍRĂ, mire, substantiv feminin 1. Riglă cu diviziuni speciale, servind la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor și la operațiile de nivelment. 2. Mică piesă metalică așezată deasupra țevii unei arme de foc, care formează dispozitivul de ochire; cătare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MÍRĂ, mire, substantiv feminin 1. Riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din limba franceza mire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MÍRĂ, mire, substantiv feminin 1. Riglă gradată utilizată în topografie la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din limba franceza mire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru miră: 2) *míră forme, plural e (în franceză mire, despre mirer, a privi; italiana mira, despre mirare, a privi. vezi mir 4). Cătare, cuĭu de la vîrfu țeviĭ uneĭ arme de foc și care servește la ochit. Jalon gradat p. nivelare. Punct de miră, punct de țintit. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIRA: MIRA2, mirez, verb I. reflexiv (Franțuzism învechit) A se privi în oglindă. Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda rîurilor înghețate. ALECSANDRI, la CADE. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru miră: miră forme 1. nasture la căpătâiul puștei și care servă a ochi: punct de miră; 2. jalon gradat și întrebuințat în operațiunile de nivelare (= limba franceza mire). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mira: mira verb vezi CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÎNGE. REFLECTA. TREMURA. ZGUDUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MÍRĂ mirae forme 1) Riglă gradată folosită în topografie. 2) Cătare la armă. 3) Imagine de reglaj (la televizor). /<fr. mire Forme diferite ale cuvantului mira: mirae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIRA: MIRÁ verb a (se) nedumeri, (învechit) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă mira ce-mi spui; să nu te mira dacă...) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRA: MIRA verb a (se) nedumeri, (învechit) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă mira ce-mi spui; să nu te mira dacă...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIRA: MIRÁ2, mirez, verb I. reflexiv (Franțuzism învechit) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din limba franceza mirer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIRA: MIRÁ2, mirez, verb I. reflexiv (învechit) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din limba franceza mirer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MÍRĂ s. 1. vezi cătare. 2. miră hidrometrică vezi limnimetru. 3. (fizică) imagine de reglaj. (mira la TV.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MIRĂ s. 1. cătare, (învechit) țel. (mira la o pușcă.) 2. (tehnic) miră hidromeirică = limnimetru. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru miră: miră forme un fel de gumă mirositoare produsă de un arbore din Arabia [greacă mod.]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mira: mirá (a se oglindi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu miréz, persoana a treia singular: el / ea și plural mireáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mira: !mirá2 (a se mira) (a se oglindi) (învechit) verb reflexiv, indicativ prezent 3 se mireáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru miră: míră substantiv feminin (învechit) gumă mirositoare produsă de un arbore din Arabia. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mira: mirá (a uimi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mir, persoana a treia singular: el / ea și plural míră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru miră: 1) *míră forme fără plural (vgr. mýrra, latina myrrha). Smirnă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MIRA: *MIRA, a se, verb: Demirat fam ard. secolul al XVIII-lea. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎ́RA: MÎ́RA interjecție (în expresie) Gîra-mîra vezi gîra. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mira: mirá1 (a mira) (a uimi) verb, indicativ prezent 3 míră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru miră: míră substantiv feminin, genitiv dativ articulat mírei; plural míre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru miră: míră substantiv feminin, genitiv dativ articulat mírei; plural míre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIRĂ: MÍRĂ substantiv verbal benzoe, mireasă, smirnă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru miră: miră substantiv verbal BENZOE. MIREASĂ. SMIRNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mira: Mira, -n, -neea vezi Miron II 3, 4. Forme diferite ale cuvantului mira: mira-n -neea Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Mic dicționar mitologic greco-roman dă următoarea definitie pentru Mira: Mira = Myrrha. Definiție sursă: Mic dicționar mitologic greco-roman |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIRA' MIPOLÁMMIQUELÉTEMIQUELONMIRMIRÁMirabeauMIRABÉLĂMIRÁBILMIRÁBILIS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mira Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mira dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÍRĂ mirae forme 1 Riglă gradată folosită în topografie. Mă mira ce-mi spui; să nu te mira dacă. Mă mira ce-mi spui; să nu te mira dacă. Mira la TV. Mira la o pușcă. !mirá2 a se mira a se oglindi învechit verb reflexiv, indicativ prezent 3 se mireáză. Mirá1 a mira a uimi verb, indicativ prezent 3 míră. |
GRAMATICA cuvântului Mira? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mira. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mira poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mira? Vezi cuvântul mira desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mira?[ mi-ra ] Se pare că cuvântul mira are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Mira Inţelegi mai uşor cuvântul mira dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Te miri cine cu valoare de substantiv = un oarecare lipsit de importanță, oricine, cine știe cine Te miri sau miră ce și mai nimica cu valoare de substantiv = nimica toată,; cine știe ce, lucru mărunt Te miri unde = undeva, cine știe unde = eram sigur că = eram sigur că nu = e normal să reflexiv Te miri cine = un oarecare nechemat, incompetent Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată Te miri unde = cine știe unde, undeva Te miri cum = nu se știe cum, fără voie = eram sigur că = eram sigur că nu = să nu ți se pară curios că reflexiv Te miri cine = un oarecare nechemat, incompetent Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată Te miri unde = cine știe unde, undeva Te miri cum = nu se știe cum, fără voie = eram sigur că = eram sigur că nu = să nu ți se pară curios că Tehnic miră hidromeirică = limnimetru Mira = Myrrha |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mira |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fără chibzuială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul mira se conjugă: ei ele mireáză
