 | as |
|
| Mir [ mir ] VEZI SINONIME PENTRU mir PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mir în mai multe dicționareDefinițiile pentru mir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MIR: MIR, stație spațială rusă lansată pe orbită la 20 febr. 1986, fiind prima bază permanentă în spațiul extraterestru. Greutate: c. 40 t; lungime: c. 40 mir Accesul la ea se aface cu ajutorul capsulelor Soiuz. Constituie cel mai mare laborator spațial. Autoritățile ruse au decis scoaterea dirijată de pe orbită a stației (2001). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIR: MIR2, miruri, substantiv neutru Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. • Expresia: A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din limba slavă (veche) miro. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIR: MIR2, miruri, substantiv neutru Untdelemn aromat și sfințit, folosit la săvârșirea unor ritualuri în Biserica creștină. • Expresia: A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din limba slavă (veche) miro. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mîr: mîr interjecție – Reproduce lătratul cîinelui. Creație expresivă. – derivat mîrîi, verb (a lătra), conform greacă σμαραγείν; mîrîială, substantiv feminin (lătrat); mîrîit, substantiv neutru (lătrat); mîrîit, substantiv neutru (lătrat); mîrîitor, adjectiv (care latră); mîrîitură, substantiv feminin (lătrat). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIR: MIR1 substantiv neutru (Numai în locuțiune adjectiv) De mir = care nu face parte din tagma călugărească; lumesc. Slujește preotul țăran Radu Șapcă și alți patru preoți de mir. CAMIL PETRESCU, O. IX 180. Popilor de mir... le cînta antifoanele următoare. CREANGĂ, A. 140. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mir: mir substantiv neutru – Lume, societate (în opoziție cu viața monahală). limba slavă (veche) mirŭ (Cihac, II, 197; Tiktin; Conev 86). – derivat mirean, adjectiv (lumesc, de societate; substantiv masculin, laic), din limba slavă (veche) mirĕninŭ; mirenesc, adjectiv (de lume); mirenie, substantiv feminin (lume, statut de laic). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mir: 2) mir n. fără plural (limba neogreacă mýron, unsoare parfumată, mir; vechea slavă miro. vezi miros, mirodeniĭ). Unt-de-lemn sfințit cu care preutu unge fruntea credincĭoșilor. figurat Iron. A lovi, a trage la mir, a lovi în frunte. vezi maslu. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIR: MIR1 miruri n. Untdelemn sfințit și aromat folosit de către slujitorii bisericii pentru anumite ritualuri. * A lovi (sau a trăsni) pe cineva la mir a lovi pe cineva (mortal) drept în mijlocul frunții. /<sl. miro Forme diferite ale cuvantului mir: miruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mîr: mîr, interjecție care arată vocea cîneluĭ în ainte de a lătra ( vezi hîr). A nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr (ca limba bulgară ni vyk, ni gyk), a nu crîcni, a nu obĭecta nimic. vezi mîc și mor 2. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mir: 3) mir n. fără plural (vechea slavă limba rusă mir, lume. vezi mirean). Lumea profană, în opoz. cu cea bisericească (Rar). Preut de mir, preut de lume, secular (nu călugăr). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mir: 1) mir n., plural inuzitat urĭ (despre a se mira). Banat Faĭmă, veste: nu te face de miru lumiĭ (ArhO, Ĭan. 1924, 28). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru mir: mir, -uri, substantiv neutru – (rel.) Undelemn sfințit, utilizat la săvârșirea unor ritualuri creștine. – Din limba slavă (veche) miro. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mir: mir n. lume profană, în opozițiune cu cea bisericească: preot de mir, care nu e călugăr. [slava MIRŬ, lume]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎR: MÎR interjecție (în expresie) Cîr-mîr (sau că-i mîr, că-i cîr) vezi cîr. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIR: MIR2 n.: De mir care nu face parte din tagma clericală. /<sl. miru Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIR: MIR substantiv (termen bisericesc) miruială, miruire, miruit. (Taina mir.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mir: mir (untdelemn sfințit) substantiv neutru, plural míruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mir: mir2 (ulei sfințit) substantiv neutru, plural míruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎR: MÎR interjecție hîr! (Cîinii fac: mir!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mir: mir1 (lume) (învechit) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mir: mir (lume) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIR' MIOZÓTISMIPOLÁMMIQUELÉTEMIQUELONMIRMIRÁMirabeauMIRABÉLĂMIRÁBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mir Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mir dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MIR1 miruri n. * A lovi sau a trăsni pe cineva la mir a lovi pe cineva mortal drept în mijlocul frunții. : De mir care nu face parte din tagma clericală. Taina mir. MÎR interjecție hîr! Cîinii fac: mir!. |
GRAMATICA cuvântului mir? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mir. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mir poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mir? Vezi cuvântul mir desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mir?[ mir ] Se pare că cuvântul mir are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mir Inţelegi mai uşor cuvântul mir dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A lovi sau a izbi, a trăsni pe cineva la mir = a a lovi pe cineva în frunte mortal; b a distruge, a nimici A-i lua cuiva mirul = a omorî A lovi sau a izbi, a trăsni pe cineva la mir = a a lovi pe cineva în frunte mortal; b a distruge, a nimici A-i lua cuiva mirul = a omorî MIR1 substantiv neutru Numai în locuțiune adjectiv De mir = care nu face parte din tagma călugărească; lumesc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mir |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: țara nimănui?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mir are forma: míruri
