 | as |
|
| Minune [ mi-nu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU minune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului minune în mai multe dicționareDefinițiile pentru minune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINUNE: MINÚNE, minuni, substantiv feminin 1. Pretins fenomen supranatural care în credințele mistice e atribuit intervenției unei forțe divine; miracol. Parcă aștepta ca acolo, pe dealul din zare... să se întîmple o minune. DUMITRIU, P. E. 5.8. Minuni în verb reflexiv:emea noastră nu văz a se mai face. ALEXANDRESCU, P. 130. Taina s-o istorisim, Minunea s-o povestim. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 513. • Locuţiune adverbiala Ca prin minune = dintr-o dată, pe neașteptate, ca și cum s-ar fi întîmplat o minune. Un oraș nou răsare ca prin minune pe apă, alături de cel vechi de pe uscat. BART, E. 330. Atunci ca prin minune se și trezește Ivan la poarta raiului! CREANGĂ, P. 307. 2. Lucru uimitor, neobișnuit, extraordinar, care umple de mirare; minunăție, ciudățenie. Văzînd și această mare minune, fuga la stăpînă-sa și-i spune că femeia cea de ieri are acum o vîrtelniță de aur, care dea ănă singură. CREANGĂ, P. 98. Nu simțiți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? EMINESCU, O. I 157. Fă în viață o minune Hotărindu-te a-mi spune Adevăr neprelucrat. ALECSANDRI, P. I 211. Cele șapte minuni ale lumii = nume dat unor monumente din vechime cunoscute și admirate de lumea întreagă pentru măreția lor. Voi ați văzut... Una din cele șapte minuni, milenarul zid chinezesc. BOUREANU, S. P. 10. A opta minune a lumii, se spune (de obicei ironic) despre un lucru care provoacă admirație sau uimire. • Expresia: A face minuni = a) (determinat prin «de vitejie», «de bravură» etc.) a face ceva uimitor, greu de îndeplinit, a se distinge prin fapte strălucite. L-am văzut cu ochii mei făcînd minuni de vitejie. ALECSANDRI, T. II 14. Romînii făcuseră minuni de vitejie și dovediseră cît de puternică este nația cea mai mică cînd se luptă pentru libertatea sa. BĂLCESCU, O. I 194; b) a produce un efect foarte bun. Medicamentul acesta face minuni. Mare minune (sau minune mare), exclamație care exprimă uimire, admirație etc. Și atunci, minune mare! numai iaca au și început a curge furnicele cu droaia, cită pulbere și spuză, cîtă frunză și iarbă. CREANGĂ, P. 264. Mare minune!.. Da bine, cum de vă găsiți amîndoi în catrințe? ALECSANDRI, T. I 269. Mare minuni să... = m-aș mira să..., sînt aproape sigur că nu... Mare minune să vină el acum. (Rar) De-a (sau regional d-a) minune = iacă numai așa, ca o încercare, să vedem ce-o să se întîmple. D-a minune, ia să vedem unde are să se mai ascunsă. ISPIRESCU, L. 46. A se face de minune = a ieși din comun; a se face de rîs, a produce uimire. 3. Lucru foarte frumos, încîntător, care produce admirație. Noi știm că-n lume-i o putere Ce schimbă oameni și destin Dezvăluind privirii noastre Minunea verb reflexiv:emilor ce vin. FRUNZĂ, Z. 45. Mărie, a grăit el, minunile sînt ale nopții și, la lumina zilei, se dovedesc a nu mai fi minuni. SADOVEANU, N. P. 42. Șorț cu flori, minune mare. COȘBUC, P. I 103. • (Repetat la genitiv, cu valoare de superlativ) Împăratul nu mai putu de bucurie cînd văzu că fiul său cel mai mic îi aduce în casă minunea minunilor. ISPIRESCU, E. 38. • De minune = a) ( locuţiune adverbiala) foarte bine, foarte tare, admirabil. Toate au avut preț și s-au vîndut de minune. GALACTION, O. I 261. Privirea, gesturile, toată ființa ei aveau un aer ștrengăresc, care-o prindea de minune. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. Îi picase lui moș Nichifor două iepușoare, care mergeau de minune la drum. CREANGĂ, P. 109 Vîntul bale ie minune! ODOBESCU, S. I 87; b) (locuțiune adjectiv) foarte frumos. Păsărică, spune, spune Cea poveste de minune! ALECSANDRI, P. II 176. Tu atît de negru, el atît de alb: era un contrast de minune. NEGRUZZI, S. I 40. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» atribuie acestora însușiri superlative) Lumea privea pe postelnicul Zimbolici ca pe un model de bărbat, și pe dînsa ca pe o minune de soție. NEGRUZZI, S. I 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINUNE: MINÚNE, minuni, substantiv feminin 1. Fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale. • Locuţiune adverbiala Ca prin minune = dintr-o dată, pe neașteptate. 2. prin generalizare Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobișnuit, extraordinar; minunăție. • Cele șapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute șapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni și realizare tehnică. • Expresia: Mare minune sau minune mare, exclamație care exprimă uimire, admirație, neîncredere etc. față de cele văzute sau auzite. Mare minune să... = m-aș mira să... Minunea minunilor, formulă care exprimă o apreciere superlativă. (familial) A se face de minune = a se face de râs; a produce uimire. 3. Lucru cu însușiri excepțional de frumoase, care uimește, produce admirație; minunăție. • locuțiune adjectiv și adverb De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoană cu calități (fizice sau morale) excepționale. – latina *mirio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINUNE: MINÚNE, minuni, substantiv feminin 1. Fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit divinității sau altor forțe supranaturale. • Locuţiune adverbiala Ca prin minune = dintr-odată, pe neașteptate. 2. prin generalizare Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobișnuit, extraordinar; minunăție. • Cele șapte minuni ale lumii = șapte dintre operele celebre ale Antichității. • Expresia: Mare minune sau minune mare, exclamație care exprimă uimire, admirație, neîncredere etc. față de cele văzute sau auzite. Mare minune să... = m-aș mira să... Minunea minunilor, formulă care exprimă o apreciere superlativă. (familial) A se face de minune = a se face de râs; a produce uimire. 3. Lucru cu însușiri excepțional de frumoase, care uimește, produce admirație; minunăție. • locuțiune adjectiv și adverb De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoană cu calități (fizice sau morale) excepționale. – latina *mirio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru minune: minúne (minúni), substantiv feminin – Miracol, minunăție. Origine îndoielnică. Se consideră derivat din latina mirāri, prin intermediul unei forme *miriōnem (Candrea-Dens., 1138; Candrea; Spitzer, BL, XIV, 48); dar această formă nu a fost confirmată de nici un alt rezultat limba română și nici un e sigur că rezultatul limba română ar fi corect. După Pușcariu 1094, din a mira, prin intermediul unei derivat *mirune. Crețu 348 se gîndea la latina mirabilia, imposibil din punct de vedere fonetic, și Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna, derivat expresiv de la mira, ca clăti(na), ruși(na), tîmpi(na). derivat minuna, verb (a se mira; reflexiv, a se uimi, a fi uluit); minunat, adjectiv (miraculos; de mirare, grozav); minunăție, substantiv feminin (miracol, minune). Forme diferite ale cuvantului minune: minúni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru minune: minúne forme (din *mirune, latina mirio, -ónis, om foarte urît, prost care se miră de toate. Cp. cu genune, sănun). Miracul, faptă supranaturală (contrară legilor naturiĭ): Scriptura îĭ atribue luĭ Hristos multe minunĭ. Efect a căruĭ cauză nu e înțeleasă: minunile naturiĭ. Lucru executat cu mare artă saŭ greutate: turnu Eiffel e o minune ca și cele șapte din vechime. Făcător de minunĭ, făcător de miracule, vorbind de sfințĭ. A face minunĭ, 1. a face miracule, 2. a uĭmi lumea pin talent orĭ prostie: acest dobitoc face minunĭ cu pretențiunile luĭ. Mare minune, curios lucru: Unde-s baniĭ? – Aŭ dispărut. Mare minune! De minune, admirabil, foarte: e frumoasă de minune, cîntă de minune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru minune: minune forme 1. act al puterii divine în afară de legile naturei: minunile Maicii Domnului; 2. lucru extraordinar: un om cu două capete e o minune; 3. lucru ce cauzează mirare: cele șapte minuni ale lumii antice; 4. persoană demnă de admirațiune: e o minune de frumusețe; de minune, foarte, prea bine: frumoasă de minune, scrie de minune. [Derivat din mira (= mirune)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MINUNE: MINÚNE minunei forme 1) Fenomen ieșit din comun; fapt supranatural; minunăție; miracol. 2) figurat Lucru cu calități extraordinare și imprevizibile care provoacă admirație; minunăție; miracol. 3) Persoană cu calități (fizice sau morale) ieșite din comun. [G.-D. minunii] /<lat. mirio, minuneonis Forme diferite ale cuvantului minune: minunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINUNE: MINUNE s. 1. miracol, (învechit și regional) taină, (învechit) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (S-a întîmplat parcă o minune.) 2. frumusețe, minunăție, splendoare, (popular și fam.) mîndrețe, (Transilvania) mîndrenie, (prin Banat) mîndrulenie. (O minune de fată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru minune: minune substantiv verbal MINUNARE. STUPEFIERE. SURPRINDERE. UIMIRE. ULUIALĂ. ULUIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minune: minúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat minúnii; plural minúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minune: minúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat minúnii; plural minúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MINUNE: MINÚNE s. 1. vezi miracol. 2. vezi frumusețe. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MINUNE: MINUNE, țig. (16 B II 16), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINUNE' MINUNÁMINUNÁREMINUNÁTMINUNĂȚÍEMINÚNEMINUNEÁminunézMINUNÍCĂMINUNÍȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MINUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MINÚNE minunei forme 1 Fenomen ieșit din comun; fapt supranatural; minunăție; miracol. Mirio, minuneonis. S-a întîmplat parcă o minune. O minune de fată. |
GRAMATICA cuvântului MINUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MINUNE poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE minune? Vezi cuvântul minune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minune?[ mi-nu-ne ] Se pare că cuvântul minune are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MINUNE Inţelegi mai uşor cuvântul minune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Ca prin minune = dintr-o dată, pe neașteptate, ca și cum s-ar fi întîmplat o minune Cele șapte minuni ale lumii = nume dat unor monumente din vechime cunoscute și admirate de lumea întreagă pentru măreția lor A face minuni = a determinat prin «de vitejie», «de bravură» etc = m-aș mira să Rar De-a sau regional d-a minune = iacă numai așa, ca o încercare, să vedem ce-o să se întîmple A se face de minune = a ieși din comun; a se face de rîs, a produce uimire De minune = a locuţiune adverbiala foarte bine, foarte tare, admirabil Locuţiune adverbiala Ca prin minune = dintr-o dată, pe neașteptate Cele șapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute șapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni și realizare tehnică = m-aș mira să Familial A se face de minune = a se face de râs; a produce uimire locuțiune adjectiv și adverb De minune = admirabil, minunat, extraordinar Locuţiune adverbiala Ca prin minune = dintr-odată, pe neașteptate Cele șapte minuni ale lumii = șapte dintre operele celebre ale Antichității = m-aș mira să Familial A se face de minune = a se face de râs; a produce uimire locuțiune adjectiv și adverb De minune = admirabil, minunat, extraordinar |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MINUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea ureche muzicală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul minune are forma: minúni
