eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție minuna


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Minuna [ mi-nu-na ]
VEZI SINONIME PENTRU minuna PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului minuna în mai multe dicționare

Definițiile pentru minuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a minuna
Verbul: a minuna (forma la infinitiv)
A minuna conjugat la timpul prezent:
  • eu minunez
  • tu minunezi
  • el ea minunează
  • noi minunăm
  • voi minunați
  • ei ele minunează
VEZI VERBUL a minuna CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINUNA:
MINUNÁ, minunez, verb

I. tranzitiv A uimi pe cineva, a-l face să rămînă mirat, surprins; a impresiona. Rîvna lor o minunează pe mama. STANCU, despre 446. După ce și-a vîrît la briu cele trei săbii ale lui, cu care. minunase lumea, a luat baioneta jandarmului. SAHIA, N. 69. Zi de 15 mai (1848)... Tu minunași lumea și îi arătași că nația romînă e matură. BĂLCESCU, O. I 332.
       • absolut Altă biserică este Sf. Andrei care minunează prin zveltețea sa. SAHIA, U.R.S.S. 43.
       • reflexiv Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. BENIUC, vezi 36. Pășea încet, minunîndu-se la fiecare pasiv EMINESCU, N. 127.

– prezent industrie și: (persoană 3 sg.) minúnă (MACEDONSKI, O. I 24).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MINUNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINUNA:
MINUNA verb

1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (popular) a se încruci, (regional) a se ugni, (Transilvania și Banat) a se pocozi, (învechit) a se ciudi, a se divi. (Se minuna de ce aude.)

2. a stupefia, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur și simplu mă minuna.)

3. a se extazia. (Se minuna în fața splendorilor naturii.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MINUNA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINUNA:
MINUNÁ, minunez, verb

I. reflexiv și tranzitiv A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins.
♦ reflexiv A-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult.

– Din minune.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MINUNA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINUNA:
MINUNÁ, minunez, verb

I. reflexiv și tranzitiv A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins.
♦ reflexiv A-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult.

– Din minune.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

minuna
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minuna:
minuná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu minunéz, persoana a treia singular: el / ea și plural minuneáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

minuna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minuna:
minuná (a minuna) verb, indicativ prezent 3 minuneáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

mînună
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mînună:
mînună substantiv verbal MĂNUNCHI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'MINUNA'
MINUÉNDMÎNUÍMÎNUÍREMÎNUITÓRMINUNÁMINUNÁREMINUNÁTMINUNĂȚÍEMINÚNE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mînună
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mînună dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Se mînună de ce aude.
Ce-mi spui tu pur și simplu mă mînună.
Se mînună în fața splendorilor naturii.
Se mînună de ce aude.
Minuná a mînună verb, indicativ prezent 3 minuneáză.

GRAMATICA cuvântului mînună?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mînună.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mînună poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mînună sa indeplinească rolul de: substantiv, verb
  • group icon La plural verbul minuna se conjugă: ei ele minuneáză

CUM DESPART ÎN SILABE minuna?
Vezi cuvântul minuna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minuna?
[ mi-nu-na ]
Se pare că cuvântul minuna are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mînună

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în sau cu fel și chip sau chipuri?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fagure din care ies puii de albine
zonă din scoarța terestră în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare
în tot felul, în toate modalitățile posibile
a a sta în inactivitate; b a nu lua nici o măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app