Definiție mintuitor

Mîntuitor [ mîn-tu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU mîntuitor PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului mintuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru mintuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNTUITÓR:
MÎNTUITÓR, -OÁRE, mîntuitori, -oare, adjectiv

1. Care mîntuiește; salvator, izbăvitor, eliberator. Se duc cîntînd pe stradă și-n mintea tuturor E-o dulce-nflăcărare de gînd mîntuitor. PĂUN-PINCIO, P. 93. Nu afla un singur gînd mintuitor, un singur chip de scăpare. SLAVICI, O. I 61.
• (Substantivat) Dacă se văzu scăpat, îmbrățișă pe mîn- tuitorul său și-i mulțumi. ISPIRESCU, L. 19. Au venit trei mîntuitori care au scăpat din robia unui zmeu cumplit pe fata cea mică a împăratului. POPESCU, B. II 103. Sobiețki...mîntuitorul Vienei, să fie nevoit pentru a doua oară a da pas turcilor. NEGRUZZI, S. I 168.
• (Substantivat, m. sg.; în religia creștină) Nume dat lui Iisus Hristos. (Cu pronunțare dialectală) [Candela] ardea... sub icoana îmbrăcată cu argint a Mîntuitoriului. EMINESCU, N. 58.

2. (Rar) Care vindecă; tămăduitor. Romanii... au dat preste apele cele mîntuitoare de la Mehadia. ISPIRESCU, U. S0.
Forme diferite ale cuvantului mintuitor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

mîntuitor

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mîntuitor:
mîntuitór, -oáre adjectiv Care te mîntuĭește, salvator. S. m. Epitet respectuos dat luĭ Hristos.
Forme diferite ale cuvantului mintuitor: -oáre
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MÎNTUITOR

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNTUITOR:
MÎNTUITOR adjectiv (termen bisericesc) izbăvitor, salvator, (învechit) spăsitor.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mîntuitor

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mîntuitor:
mîntuitor adjectiv verbal DEZROBITOR. ELIBERATOR. LIBERATOR. SALVATOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'MINTUITOR'

mîntuielnic mîntuínță mîntuíre MÎNTUÍT mîntuitór MÎNTUITORUL mîntuitúră MINTULÍȚĂ mintúș

GRAMATICA cuvântului mîntuitor?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mîntuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mîntuitor poate fi: adjectiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mîntuitor sa indeplinească rolul de:

CUM DESPART ÎN SILABE mîntuitor?

Vezi cuvântul mîntuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mîntuitor?

[ mîn-tu-i-tor ]
Se pare că cuvântul mîntuitor are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: â™¦ foaie de titlu?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
încetul cu încetul, treptat
angrenaj în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate; ax planetar
pagina de la începutul unei publicații pe care este imprimat titlul și subtitlul complet al unei cărți, numele autorului, locul și data apariției, editorul sau editura care publică lucrarea
în haine de culoare neagră în semn de doliu 1
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?