 | as |
|
| Mîntuire [ mîn-tu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU mîntuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mintuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru mintuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNTUIRE: MÎNTUÍRE, mîntuiri, substantiv feminin Acțiunea de a mîntui și rezultatul ei; salvare, scăpare, izbăvire; dezrobire, eliberare. Nu te mai gîndi la nici o mîntuire, căci nu mai e nici una. GALACTION, O. I 72. Mîntuirea mea stătea în traista umflată de la șoldul călugărului. HOGAȘ, M. N. Mă uitam pe furiș la ușa mîntuirii și tot scăpăram din picioare. CREANGĂ, A. 5. ♦ (În concepția religioasă) Iertare de păcate, izbăvire. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mîntuire: mîntuire substantiv verbal DEZROBIRE. ELIBERARE. EMANCIPARE. EMANCIPAȚIE. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. LIBERARE. SALVARE. SCĂPARE. SCOATERE. SFÎRȘIRE. SFÎRȘIT. TERMINARE. TERMINAT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNTUIRE: MÎNTUIRE substantiv (termen bisericesc) izbăvire, salvare, (livresc) redempțiune, (învechit) mîntuință, mîntuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (mintuire unui păcătos.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mîntuire: mîntuíre forme Acțiunea de a mîntui. Mîntuirea păcatelor, ĭertarea (expierea) păcatelor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINTUIRE' MÎNTUÍMÎNTUIÁLĂmîntuielnicmîntuínțămîntuíreMÎNTUÍTmîntuitórMÎNTUITORULmîntuitúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mîntuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mîntuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mîntuire unui păcătos. |
GRAMATICA cuvântului mîntuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mîntuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mîntuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mîntuire? Vezi cuvântul mîntuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mîntuire?[ mîn-tu-i-re ] Se pare că cuvântul mîntuire are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de doliu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
