|
Mîntui [ mîn-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU mîntui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mintui în mai multe dicționareDefinițiile pentru mintui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNTUI: MÎNTUÍ, mîntui și mîntuiesc, verb IV. tranzitiv l. A scăpa (dintr-o primejdie, de la moarte etc.); a salva, a izbăvi. Credința ta te va mîntui, zice o vorbă veche. SADOVEANU, E. 29. Ai mei pierduți sînt, pașă, toți; O, mîntuie-i, de verb reflexiv:ei, că poți. COȘBUC, P. I 109. Am auzit, urmă Alexandru, de bîntuirile țării și am venit s-o mîntui. NEGRUZZI, S. I 139. • reflexiv Să iei pielea cea de porc și în foc s-o dai ca să ardă, și atunci ai să te mîntui de dînsa! CREANGĂ, P. 87. O nație nu se poate mîntui decît prin sine însăși. BĂLCESCU, O. I 94. ♦ (Rar) A lecui, a vindeca, a tămădui (de o boală). Îs bolnavă și mai moartă, Cînepă cade de coaptă. Ia tu coasa de-o cosește, De boală mă mîntuiește. ANT. literar popular I 121. • figurat Eu cu dor, mîndra cu dor, Trebui-ne-ar un doftor... De dor să ne mîntuiască. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 107. • (În concepția religioasă) Doamne ferește și ne păzește și ne mîntuiește! se închină deodată femeia cuprinsă de spaimă. REBREANU, R. II 72. 2. A termina, a isprăvi, a încheia, a sfîrși. Pe țărani îi vestise adineaori cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte să mîntuie tocmeala pentru Babaroaga. REBREANU, R. I 170. Cuconu Ioniță își mîntuia de sorbit cafeaua, stînd jos. HOGAȘ, DR. II 87. Ei, cucoane, am mîntuit trebușoara. CREANGĂ, P. 159. • absolut Pe spate-și lasă capul: «Mă uimești, dacă nu mîntui. Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i!» EMINESCU, O. I 154. • reflexiv Se mîntuiau atunci proviziile făcute în toamnă. PAS, Z. I 131. Ca să se mîntuie toată dihonia, cărăbăniți-vă de la mine! CREANGĂ, A. 114. Tropotul cailor scade, se mîntuie, Se risipește. BOLINTINEANU, O. 116. • Expresia: S-a mîntuit = s-a terminat, s-a isprăvit, gata, nu mai e nimic de zis sau de făcut. Numai ochii să-i fi văzut și s-a mîntuit! Strașnic romîn! SADOVEANU, P. 247. Ei, apoi s-a mîntuit, că cu d-ta nu mai poate să vorbească nimeni, ȘEZ. I 100. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNTUI: MÎNTUI verb (termen bisericesc) a (se) izbăvi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, (învechit) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (figurat) a (se) curăța, a (se) spăla. (S-a mintui de păcate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mîntui: mîntui verb vezi APĂRA. DEZROBI. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. ELIBERA. EMANCIPA. EPUIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. JUSTIFICA. LIBERA. SALVA. SCĂPA. SCOATE. SCUZA. SFÎRȘI. TERMINA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINTUI' MINTOFFMINTÓSmintoșíeMintronuțMÎNTUÍMÎNTUIÁLĂmîntuielnicmîntuínțămîntuíre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mîntui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mîntui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a mîntui de păcate. |
GRAMATICA cuvântului mîntui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mîntui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mîntui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE mîntui? Vezi cuvântul mîntui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mîntui?[ mîn-tu-i ] Se pare că cuvântul mîntui are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mîntui Inţelegi mai uşor cuvântul mîntui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe S-a mîntuit = s-a terminat, s-a isprăvit, gata, nu mai e nimic de zis sau de făcut |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe același calapod?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|