 | as |
|
| Mintean [ min-tea-n ] VEZI SINONIME PENTRU mintean PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mintean în mai multe dicționareDefinițiile pentru mintean din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINTEAN: MINTEÁN, mintene, substantiv neutru Haină țărănească (de dimie, pănură etc.) lungă pînă mai jos de brîu, de obicei împodobită cu găitane. Cotulbea își lipi țigara, scoase amnarul și iasca din buzunărelul din dreapta al minteanului și se luptă o clipă cu ele. DUMITRIU, N. 230. Rămase într-un mintean alb ca vând, de sub care-i ieșeau poalele. CAMILAR, N. II 259. Recruții noștri... au venit în mare parte la război cu mintenele și cu sucmanele lor țărănești. ODOBESCU, S. III 587. ♦ (Învechit) Pieptar, vestă sau tunică de stofă colorată, cu sau fără mîneci, purtată de arnăuți sau de alte categorii de slujitori. Veneau roșiorii și verzișorii călări... purtînd mintene roșii și verzi. ODOBESCU, S. I 73. Fustanelă sau poturi, mintean și iminei roșii. GHICA, S. 98. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mintean: mintean n. 1. pieptar cu sau fără mâneci purtat înainte de arnăuți și de ciocoi: Roșiorii purtând mintene roșii OD. cafegiul boierului îmbrăcat cu un mintean de postav negru cusut cu fir filozofie; 2. haină țărănească de dimie, la guler și până jos cu nasturi de găitan, uneori împodobită cu cusături (la zile mari): țăranul poartă minteanul primăvara și toamna, punând la frig peste el gheba sau anteriul. [în turcă MINTAN]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mintean: minteán n., plural ene și rar eanurĭ (în turcă mintan, despre persoană min-ten). Vechĭ. Un fel de vestăn pe care o purtaŭ odinioară Arnăuțiĭ și ciocoiĭ. Azĭ. Un fel de haĭnă scurtă făcută din suman, vătuită orĭ nu, un fel de surtuc (zăbun) țărănesc ornat cu sărădurĭ. – În Olt. mintan, plural ane. În Meh. și baĭbarác, în Gorj și durúț. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINTEAN: MINTEÁN, mintene, substantiv neutru Haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular. ♦ Pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuți sau de alte categorii de ostași. – Din limba turcă mintan. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINTEAN: MINTEÁN, mintene, substantiv neutru Haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular. ♦ Pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuți sau de alte categorii de ostași. – Din limba turcă mintan. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MINTEAN: MINTEÁN minteanéne n. 1) Haină țărănească de dimie (împodobită cu găitane), purtată de bărbați. 2) învechit Pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată de arnăuți. /<turc. mintan Forme diferite ale cuvantului mintean: minteanéne Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mintean: minteán (minténe), substantiv neutru – Surtuc, haină. – Mr. mindan. limba turcă mintan (Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1571; Ronzevalle 165); mai puțin probabilă derivat din în limba maghiara mente (Cihac, II, 515). Forme diferite ale cuvantului mintean: minténe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINTEAN: MINTEAN substantiv laibăr, surtuc, (regional) lăibărac, (prin Moldova) baibarac, (Transilvania, Banat și Moldova) căput. (mintean purtat de țărani.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mintean: minteán (învechit, popular) substantiv neutru, plural minténe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mintean: minteán substantiv neutru, plural minténe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINTEAN' MINTÁLmintánMÍNTEMînt/eaMINTEÁNMINTÉIEMÍNTENMINTENÁȘMÍNTENI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mintean Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mintean dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MINTEÁN minteanéne n. Mintean purtat de țărani. Mintean purtat de țărani. |
GRAMATICA cuvântului mintean? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mintean. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mintean poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mintean? Vezi cuvântul mintean desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mintean?[ min-tea-n ] Se pare că cuvântul mintean are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mintean |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De atunci încolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mintean are forma: minténe
