 | as |
|
| Minor [ mi-nor ] VEZI SINONIME PENTRU minor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului minor în mai multe dicționareDefinițiile pentru minor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru minor: minor, atribut al unor formațiuni muzicale tipizate, în succesiune (melodice) sau în simultaneitate (armonice), formațiuni concepute la nivel de schemă și nu obligatoriu la nivel sintactic; sensul m. derivă structural – și numai relativ – din dispunerea unor intervale* și – în chip absolut – din antinomia față de major*; m. este, de aceea, o stare, un caracter, un gen (II), chiar un mod*; în sensul său logic și istoric restrâns [tonalitatea (1) comportă numai două moduri: cel major și cel m.]. Destinul noțiunii de m. este indisolubil legat de acela al noțiunii de major. Totuși câteva particularități ale m. primesc definirea sa în teoria muzicii occid. Astfel, se acceptă existența a trei forme de game m. care, toate, au la bază (peste finală*) o terță* mică (minoră). M. natural este adevăratul mod eolic introdus în sistemul modurilor de către Glareanus; m. armonic este modul care, după modelul majorului, a transformat subtonul* (treapta* a VII-a naturală) într-o sensibilă*; m. melodic, este un m. armonic în care, pentru evitarea intervalului de secundă* mărită*, a fost urcată și treapta a VI-a; în coborâre, m. melodic folosește scara m. natural. Deși principial teoria armoniei (III, 2) consideră, prin analogie și prin opoziție cu majorul, că în m. cele trei principale funcții* (T, D, Sd) sunt minore, totuși, pentru întărirea caracterului dominantic al cadenței (1) autentice, D este majorizată (ceea ce corespunde de altfel structurii m. armonic). Tot prin analogie cu majorul, mai ales în stilul armonic al barocului*, acordul* final al unei evoluții în m., era înlocuit prin acordul majorizat, cu terță mare, al tonicii*. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINÓR: MINÓR, -Ă, minori, -e, adjectiv 1. (Despre oameni) Care n-a împlinit încă vîrstă la care își poate exercita toate drepturile. (Substantivat) Ești minoră încă. Mai ai de crescut. IBRĂILEANU, A. 29. 2. De mică importanță, neînsemnat, secundar. Preocupări minore. • Arte minore = meșteșuguri care cer iscusință, rutină și gust artistic (pictura pe vase, ilustrarea manuscriselor, argintăria etc.). 3. (muzică; în expresie) Gamă minoră = mod diatonic, avînd terța și sexta mici (în raport cu tonica). 4. (Logică; în expresie) Termen minor (sau premisă minoră) =unul dintre cei doi termeni (sau dintre cele două premise) ai unui silogism și anume acela care conține subiectul concluziei. Forme diferite ale cuvantului minor: minor-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINÓR: MINÓR, -Ă, minori, -e, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; prin extensie șters, slab. 3. (muzică; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (logică; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din limba franceza mineur, latina minor. Forme diferite ale cuvantului minor: minor-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINÓR: MINÓR, -Ă, minori, -e, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta majoratului. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; prin extensie șters, slab. 3. (muzică; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (logică; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din limba franceza mineur, latina minor. Forme diferite ale cuvantului minor: minor-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MINÓR: MINÓR, -Ă adjectiv 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (prin extensie) șters, slab. 3. (muzică) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (logică) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< latina minor, conform limba franceza mineur]. Forme diferite ale cuvantului minor: minor-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MINÓR: MINÓR, -Ă adjectiv 1. (despre tineri; și substantiv masculin forme) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanță; secundar; (prin extensiune) șters, slab. 3. (muzică) mod minor sau gamă minoră = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII). 4. (logică) termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. (< limba franceza mineur, latina minor) Forme diferite ale cuvantului minor: minor-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MINÓR: MINÓR minoră (minori, minore) 1) și substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la vârsta majoratului. Copil minor. 2) Care este de importanță sau de interes neînsemnat. /<fr. mineur, latina minor Forme diferite ale cuvantului minor: minoră Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINOR: MINOR adjectiv 1. nevîrstnic, (învechit) minorean. (Persoană minor.) 2. colateral, lăturalnic, marginal, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (figurat) periferic. (O problemă minor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minor: minór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural minóri; adjectiv feminin, substantiv feminin minóră, plural minóre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minor: minór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural minóri; forme singular minóră, plural minóre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru minor: minor m. care nu are încă etatea de 21 ani împliniți. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Minor: Minor ≠ major Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINOR' minólăMINOLÓGHIONMINOLÓGHIUMinoniuMINÓRminorántMINORÁTMINORCAMINOREÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Minor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MINÓR minoră minori, minore 1 și substantival despre persoane Care nu a ajuns la majorat; neajuns la vârsta majoratului. Copil minor. Persoană minor. O problemă minor. Persoană minor. De importanță minor. |
GRAMATICA cuvântului Minor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Minor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE minor? Vezi cuvântul minor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minor?[ mi-nor ] Se pare că cuvântul minor are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Minor Inţelegi mai uşor cuvântul minor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Arte minore = meșteșuguri care cer iscusință, rutină și gust artistic pictura pe vase, ilustrarea manuscriselor, argintăria etc Muzică; în expresie Gamă minoră = mod diatonic, avînd terța și sexta mici în raport cu tonica Muzică; în sintagmele Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea Logică; în sintagmele Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului Muzică; în sintagmele Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea Logică; în sintagmele Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului Muzică Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea Logică Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor Muzică mod minor sau gamă minoră = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri între treptele II-III și VI-VII Logică termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Minor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Examen de admitere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul minor are forma: minóri
La singular substantivul minor are forma: minóră
