 | as |
|
| Minister [ mi-nis-ter ] VEZI SINONIME PENTRU minister PE ESINONIME.COM definiția cuvântului minister în mai multe dicționareDefinițiile pentru minister din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru minister: minister n. 1. funcțiune ce se exercită: minister ecleziastic; 2. funcțiune de ministru și timpul cât o exercită; 3. departamentul unui ministru: ministerul de justiție; 4. biurourile unui ministru: a se duce la minister; 5. totalitatea miniștrilor unui guvern: schimbare de minister. În România sunt azi 13 ministere: ministerul de Interne, Externe, Răsboiu, Justiție, Finanțe, Instrucțiune, Culte și arte frumoase, Sănătate și ocrotiri sociale, Agricultură și Domenii, Industrie și Comerț, Comunicații, Lucrări publice, Muncă, Cooperații și Asigurări sociale. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINISTER: MINISTÉR, ministere, substantiv neutru 1. Sector al administrației de stat condus de un ministru; instituția respectivă; prin extensie clădirea în care își are sediul această instituție. Și tu de unde știai de ședința de azi dimineață? – Mi s-a telefonat de la minister. BARANGA, I. 187. Aici îi Ministerul de Finanțe, moș Gheorghe – spune Ion oprindu-l în locuțiune spaniolă POPESCU, M. G. 65. 2. (Învechit) Funcție de ministru. Am căutat să te dau peste cap din minister. ALECSANDRI, T. I 427. 3. (În expresie) Minister public (în trecut) = procuror. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru minister: *ministér n., plural e (latina ministerium, serviciŭ, oficiŭ, ocupațiune). Funcțiune, oficiŭ: minister ecleziastic. Funcțiunea de ministru și timpu cît durează ĭa. Departamentu unuĭ ministru: ministeru de interne. Localu ministruluĭ și al funcționarilor cu care lucrează el: mă duc la minister. Corpu miniștrilor (saŭ cabinet): acest vot a zdruncinat ministeru. Ministeru public, magistratură stabilită în fiecare tribunal pentru a cere executarea legilor în numele societățiĭ, ceĭa ce face procuroru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINISTER: MINISTÉR, ministere, substantiv neutru 1. Organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru; instituția respectivă; prin extensie clădirea în care își are sediul această instituție. 2. (învechit) Funcție de ministru. 3. (învechit) Guvern. – Din limba franceza ministère.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINISTER: MINISTÉR, ministere, substantiv neutru 1. Organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității și este reprezentat de un ministru; instituția respectivă; prin extensie clădirea în care își are sediul această instituție. 2. (învechit) Funcție de ministru. 3. (învechit) Guvern. – Din limba franceza ministère. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MINISTER: MINISTÉR substantiv neutru Organ central al administrației de stat care conduce o ramură de activitate; instituția respectivă; (prin extensie) clădire unde este instalată o asemenea instituție. [< limba franceza ministère, conform latina ministerium – slujbă, serviciu]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MINISTER: MINISTÉR ministere n. 1) Organ central al administrației de stat, care conduce un anumit domeniu de activitate a statului. 2) Instituție care reprezintă acest organ administrativ. 3) Clădirea unde se află această instituție. /<fr. ministere Forme diferite ale cuvantului minister: ministere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MINISTER: MINISTÉR substantiv neutru 1. sector al administrației de stat condus de un ministru; instituția respectivă; (prin extensie) sediul acestei instituții. 2. funcție, titlu de ministru (1). 3. funcție sacerdotală. (< limba franceza ministère) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINISTER: MINISTER s. 1. departament. (În unele state, minister se numește departament.) 2. (livresc) portofoliu, (învechit) portofel. (Deține minister justiției.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MINISTER: MINISTÉR substantiv verbal cabinet, consiliu de miniștri, executiv, guvern, ministeriat, ministru. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru minister: minister substantiv verbal CABINET. CONSILIU DE MINIȘTRI. GUVERN. MINISTERIAT. MINISTRU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minister: ministér substantiv neutru, plural ministére (dar: Ministerul Educației etc.) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minister: ministér substantiv neutru, plural ministére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINISTER' MINISCÚTERminishowmînișoárăMINISPECTÁCOLMINISTÉRMINISTERIÁBILMINISTERIÁLMINISTERIÁTMINISTÉRIU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL minister Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minister dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MINISTÉR ministere n. În unele state, ministerul se numește departament. Deține ministerul justiției. În unele state, minister se numește departament. Deține minister justiției. |
GRAMATICA cuvântului minister? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minister. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul minister poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE minister? Vezi cuvântul minister desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minister?[ mi-nis-ter ] Se pare că cuvântul minister are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL minister Inţelegi mai uşor cuvântul minister dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn expresie Minister public în trecut = procuror |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL minister |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Kilometru pe oră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul minister are forma: ministér
