 | as |
|
| Mînie [ mî-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU mînie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului minie în mai multe dicționareDefinițiile pentru minie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNIE: MÎNÍE, mînii, substantiv feminin 1. Supărare mare, nestăpînită, furie (trecătoare). O dată cu Hugo, pătrunde în literatură poporul cu bucuriile, durerile, mințile și acuzațiile lui. VIANU, S. 148. Încetul cu încetid satul fu cuprins de indignare și de mînie. REBREANU, R. II 230. Abu-Hasan, fierbînd de mînie, se uită cu ochii rătăciți la toți de jur împrejur. CARAGIALE, P. 146. A lui mînie ca trăsnetul era, în patru mari hotare tuna și fulgera. ALECSANDRI, O. 207. • locuțiune adjectiv Iute (sau grabnic, rău) la mînie = care se aprinde ușor; iritabil, irascibil. Om bun, dar iute la mînie. BART, S. M. 101. • Locuţiune adverbiala (Neobișnuit) Într-o mînie = într-un moment de mînie. De-ar fi lumea de hîrtie, i-aș da foc într-o mînie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 221. ♦ Necaz, ciudă. Mi-a fost luni întregi mînie, Că lu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 2. (Uneori determinat prin «lui dumnezeu») Dezlănțuire (a naturii), urgie, grozăvie. Și la țărm, aproape, căsuța podarului deschidea un ochi îngrozit, roșu, asupra mîniei de sub malul prăpăstios. SADOVEANU, O. III 289. Mînia lui dumnezeu, ce era afară: să nu scoți cine din casă, dar încă om. CREANGĂ, P. 143. • (Cu sens atenuat) Mai ține midt mînia asta de pădure? GALACTION, O. I 211. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mînie: mîníe forme (vgr. manía, latina mánia. vezi manie, menadă). Iritațiune, furie, supărare: el răspunse plin de mînie, feara rănită venea spre noî́ plină de mînie. Mînia luî́ Dumnezeŭ, grozăvie, cataclizm: era o ploaĭe mînia luĭ Dumnezeŭ! vezi pedeapsă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNIE: MÎNIE substantiv furie, înverșunare, (rar) înfuriere, (popular și fam.) năduf, (popular) îndrăcire, năbădăi (la plural), obidă, oțăreală, oțărîre, (învechit și regional) scîrbă, (regional) năvîrlii (la plural), pandalii (la plural), (învechit) toană, (figurat) turbare. (Un om plin de minie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mînie: mînie substantiv verbal CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINIE' MINICRÓNICĂMÎNICÚȚĂMINIDIALÓGMINIDICȚIONÁRmîníemîniecíeminiecránMINIENCICLOPEDÍEMinieni |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mînie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mînie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un om plin de mînie. |
GRAMATICA cuvântului mînie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mînie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mînie poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mînie? Vezi cuvântul mînie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mînie?[ mî-ni-e ] Se pare că cuvântul mînie are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mînie Inţelegi mai uşor cuvântul mînie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Iute sau grabnic, rău la mînie = care se aprinde ușor; iritabil, irascibil Locuţiune adverbiala Neobișnuit Într-o mînie = într-un moment de mînie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în prealabil?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
