 | as |
|
| Seară [ sea-ră ] VEZI SINONIME PENTRU seară PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mine seara în mai multe dicționareDefinițiile pentru mine seara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEARĂ: SEARĂ, seri, substantiv feminin Partea de la sfîrșitul zilei, cînd începe să se întunece; timpul cuprins între sfîrșitul zilei și momentul cînd cineva își încheie activitatea, se duce să se culce. vezi amurg. Într-una din seri... numai iată ce zăresc, în depărtare, un sul de raze scînteietoare, care venea înspre dînșii. CREANGĂ, P. 228. Pătrunză talanga Al serii rece vînt, Deasupră-mi teiul sfînt Să-și scuture creanga. EMINESCU, O. I 216. Bădița cu șase boi, N-are ce căta la noi, Dar bădița cel cu-o vacă Nici o seară să nu-l treacă! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 38. • (În personificări) Pe vale prinde seara din ascunziș să iasă, Pășește precaută fricoasă de lumină. PERPESSiCIUS, S. 29. Seara își trimite fetele s-adune nori Și s-arunce-ntunecimea-n munți și vale. ISAC, O. 116. • Locuţiune adverbiala De cu seară = a) încă din timpul serii precedente, o dată cu venirea serii (precedente). Au plecat din Pitești dis-de-dimineață, căci își luaseră rămas bun de cu seară. CAMIL PEIRESCU, O. I 324. Un rînd de oameni pornise de cu seară... cu telefoanele militare, cu cărucioarele de cablu, la grupul destinat pentru tragere. SANDU-ALDEA, U. P. 127; b) la începutul serii. De-ar fi lună de cu seară, M-aș duce la badea-n țeară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 126. Către (sau spre, înspre, pe) seară = cînd se lasă seara, pe înserate. Am să merg mai înspre seară, Prin dumbrăvi, ca mai demult. COȘBUC, P. I 49. Cum veni, nici una, nici alta, se prinse lîngă feciorul de împărat și numai lîngă dînsul juca pînă către seară. ISPIRESCU, L. 185. Vino pe seară la noi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 335. • locuțiune adjectiv De scară. Veni-vor rîndunelele din nou la primăvară... Pe marginea fereștrii cinta-ți-vor ele iară, Jucîndu-se-n amurgul seninului de seară. COȘBUC, P. II 192. • (Adverbial, în forma seara) Cîteva zile a plouat. Nici rîndunelele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăștia puternic, umed. GÎRLEANU, L. 41. Nu lăsa seara uitată Gura mea nesărutată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 107. • Expresia: Bună seara (sau seara bună), formulă de salut (la venire sau la plecare). A da cuiva bună seara (sau a-și lua de la cineva bună seara sau seara bună) = a saluta pe cineva. Tînărul își luă seara bună și plecă. POPESCU, B. I 83. – Variantă: (regional) sáră (SADOVEANU, O. V 37, CREANGĂ, P. 97, RUSSO, S. 29) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEARĂ: SEÁRĂ, seri, substantiv feminin Parte de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; interval de timp cuprins între sfârșitul zilei și momentul când cineva își încheie activitatea, se duce la culcare. • Locuţiune adverbiala De cu seară = încă din timpul serii precedente; o dată cu venirea serii, la începutul serii. Către (sau spre, înspre, pe) seară = când se lasă seara. • Expresia: Bună seara! formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul serii. A da (cuiva) bună seara sau a-și lua (de la cineva) bună seara (sau seara bună) = a saluta (pe cineva) în timpul serii. ♦ (Adverbial; în forma seara) în timpul de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; în fiecare zi când începe să se întunece. – latina sera. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEARĂ: SEÁRĂ, seri, substantiv feminin Parte de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; interval de timp cuprins între sfârșitul zilei și momentul când cineva își încheie activitatea, se duce la culcare. • Locuţiune adverbiala De cu seară = încă din timpul serii precedente; odată cu venirea serii, la începutul serii. Către (sau spre, înspre, pe) seară = când se lasă seara. • Expresia: Bună seara! formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul serii. A da (cuiva) bună seara sau a-și lua (de la cineva) bună seara (sau seara bună) = a saluta (pe cineva) în timpul serii. ♦ (Adverbial; în forma seara) În timpul de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; în fiecare zi când începe să se întunece. – latina sera. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru seară: seáră (-éri), substantiv feminin – Parte a zilei care corespunde cu sfîrșitul după-amiezii. – Variante Moldova sară. Mr. seară, megl. sĕră, istr. sĕre. latina sĕra (Diez, I, 379; Pușcariu 1518; REW 7841), conform italiana sera, prov. seir, limba franceza soir. – derivat aseară, adverb (în timpul serii de ieri), cu -a adverbial (cu ad, după Jarnik, ZRPh., XXVII, 499; cu illa, după Iordan, Arhiva, XXX, 57); deseară (variantă diseară), adverb (în seara de azi); deunăseară, adverb (cealaltă seară); astară, adverb (învechit, în noaptea asta); de astă seară; iaseară, adverb (la noapte), în Bucovina; însera, verb (a se lăsa întunericul, a fi surprins de întuneric, a înnopta), conform vezi limba franceza anserir. – derivat neol. serată, substantiv feminin, din italiana serata. Forme diferite ale cuvantului seara: -éri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru seară: seáră forme, plural serĭ (latina sêra, seară, despre sérus, tîrziu; italiana sera, pv. ser, limba franceza soir). Ultima parte a zileĭ saŭ prima a nopțiĭ: seara orĭ în seara asta (fals în astă seară, după franceza ce soir). adverb seara, serile: a ieșĭ la plimbare seara, serile. Buna seara (orĭ bună seara orĭ seară bună), formulă de salutare la venire orĭ la plecare în timpu seriĭ. De cu seară, din timpu seriĭ: a pregăti lucrările de cu seară pe a doŭa zi. Pe seară 1) pe înserate, spre seară: vino pe seară; 2) pe timpu rezervat seriĭ: să amînăm de la amează pe seară. În de seară (vechĭ). În est, nord și Olt, sară, plural sărĭ. vezi aseară, deseară, astară, ĭa-sară, îen-sară. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEARĂ: SEARĂ substantiv amurg, apus, asfințit, înserare, (livresc) crepuscul, (învechit și popular) murg, (popular) înmurgit, scăpătat, sfințit, (regional) murgit, (prin Moldova și Muntenia) murgilă, (învechit) sfințire. (S-a lăsat seara.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SEARĂ: SEARĂ substantiv 1. Sară, M. (Bîr II). 2. Decusară (LM; Kog III 14; Isp VI2). 3. Prob. Serea și Serescu act., sau < Serafim (Partea I-a). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru seară: seară (sară) forme 1. ultima parte a zilei; 2. timpul după apusul soarelui până ce se întunecă bine: bună seară. [latina (HORA) SERA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru seară: seáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat sérii; plural seri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru seară: seáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat sérii; plural seri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Seara: Seara ≠ dimineața, zori Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINE SEARA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SEARĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului seară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a lăsat searĂ. |
GRAMATICA cuvântului SEARĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului seară. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SEARĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE seară? Vezi cuvântul seară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul seară?[ sea-ră ] Se pare că cuvântul seară are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SEARĂ Inţelegi mai uşor cuvântul seară dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De cu seară = a încă din timpul serii precedente, o dată cu venirea serii precedente Către sau spre, înspre, pe seară = cînd se lasă seara, pe înserate A da cuiva bună seara sau a-și lua de la cineva bună seara sau seara bună = a saluta pe cineva Locuţiune adverbiala De cu seară = încă din timpul serii precedente; o dată cu venirea serii, la începutul serii Către sau spre, înspre, pe seară = când se lasă seara A da cuiva bună seara sau a-și lua de la cineva bună seara sau seara bună = a saluta pe cineva în timpul serii Locuţiune adverbiala De cu seară = încă din timpul serii precedente; odată cu venirea serii, la începutul serii Către sau spre, înspre, pe seară = când se lasă seara A da cuiva bună seara sau a-și lua de la cineva bună seara sau seara bună = a saluta pe cineva în timpul serii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SEARĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Zeamă lungă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
