 | as |
|
| Mî́ndru [ mî́-ndru ] VEZI SINONIME PENTRU mî́ndru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mindru în mai multe dicționareDefinițiile pentru mindru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎ́NDRU: MÎ́NDRU2, -Ă, minări, -e, adjectiv 1. Plin de încredere în forțele, în însușirile sale, în care se vede satisfacția, mulțumirea de însușirile proprii. Vom împărți dreptate tuturora. zise Alexăndrel, ridicînd mîndru capul. SADOVEANU, O. VII 157. Era mîndru și frumos ca un zmeu. VLAHUȚĂ, O. A. II 9. 2. Cu încredere exagerată în însușirile proprii; fudul, îngîmfat, trufaș, orgolios. Zici că-s mîndră și n-am verb reflexiv:ut Ca s-ascult vorbele tale? COȘBUC, P. I 51. Iubesc o fată frumoasă... fata Genarului, om mîndru și sălbatec. EMINESCU, N. 13. 3. Fericit, mulțumit; onorat. Încrede-te, stăpînă, zise Galben-de-Soare, căci voi fi mîndru să încalece pe mine o vitează ca tine. ISPIRESCU, E. 21. 4. Frumos, minunat, falnic, măreț. Cutrieram cîmpul cu florile și mindrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile. CREANGĂ, A. 117. Te-am ruga, mări, ruga, Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta. EMINESCU, O. I 149. Pe culmea cea mai naltă a munților Carpați se întinde o țară mîndră și binecuvîntată între toate țările. BĂLCESCU, O. II 207. • (Adverbial) Din cînd in cînd vărsate, mîndru lacrimile-ți șed. EMINESCU, O. I 83. Forme diferite ale cuvantului míndru: míndru-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNDRU: MÎNDRU adjectiv 1. demn. (O ținută mindru.) 2. semeț, țanțoș, (popular) dîrz, fălos. (Un mers mindru.) 3. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livresc) prezumțios, suficient, (învechit și popular) măreț, (popular și fam.) țîfnos, (popular) falnic, fălos, închipuit, (învechit și regional) pîșin, (prin Banat) măros, (prin Moldova) nărtos, (învechit) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (figurat) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa mindru?) 4. orgolios, semeț, trufaș, (rar) superb. (Manifestă un mindru dispreț pentru cei din juridic) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mî́ndru: mî́ndru, -ă adjectiv (vechea slavă mondrŭ, priceput, germana munter, vioĭ, treaz). Vechĭ. Înțelept. Azĭ. Plin de o nobilă încredere în meritu luĭ, al familiiĭ saŭ al țăriĭ luĭ: Românu e mîndru de numele de Român. Trufaș, fudul, orgolios, îngînfat: adevăratu nobil nu e mîndru de averea luĭ. Frumos, superb, splendid: o mîndră fată, niște mîndre plaĭurĭ. S. forme Fată orĭ femeĭe frumoasă, ĭubită. Mîndra nopțiĭ, jalapa. adverb Cu mîndrie. Forme diferite ale cuvantului míndru: míndru-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mîndru: mîndru adjectiv verbal ARĂTOS. BUN. CAPABIL. CHIPEȘ. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. FALNIC. FRUMOS. GRANDIOS. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNĂTOR. ÎNCERCAT. ÎNȚELEPT. ÎNZESTRAT. MAIESTOS. MĂREȚ. MINUNAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. SEMEȚ. SPLENDID. STRĂLUCITOR. VALOROS. VERSAT. verb reflexiv:EDNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎ́NDRU: MÎ́NDRU1 substantiv masculin (În limbaj poetic, rar) Bărbat pentru care o fată sau o femeie simte o dragoste deosebită; cuvînt cu care o fată sau o femeie se adresează bărbatului iubit; drag, iubit. Turturică dragă mie, Spune-i mîndrului să vie. BÎRSEANU, despre 121. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINDRU' mîndríeMÎNDRÍREMÎNDRIȘOÁRĂmî́ndrostemî́ndruMÎNDRULEÁNĂmîndrulenieMÎNDRULÍCĂMÎNDRULÍȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MÎ́NDRU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mî́ndru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O ținută mÎ́ndru. Un mers mÎ́ndru. Ce te ții așa mÎ́ndru? 4. Manifestă un mÎ́ndru dispreț pentru cei din juridic. |
GRAMATICA cuvântului MÎ́NDRU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mî́ndru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MÎ́NDRU poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mî́ndru? Vezi cuvântul mî́ndru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mî́ndru?[ mî́-ndru ] Se pare că cuvântul mî́ndru are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în număr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
