 | as |
|
| Mîndrie [ mîn-dri-e ] VEZI SINONIME PENTRU mîndrie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mindrie în mai multe dicționareDefinițiile pentru mindrie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNDRIE: MÎNDRÍE, mîndrii, substantiv feminin 1. Faptul de a fi mîndru (2), fală, încredere în calitățile proprii. Știu, toți avem mîndria noastră. SADOVEANU, P. M. 26. I se umplea inima de mîndrie. ISPIRESCU, L. 39. Ochii săi mari și negri avea mîndria ochilor de vultur. ALECSANDRI, O. P. 11. • Prilej de laudă, de fală, de mulțumire pentru cineva, cauză a mulțumirii cuiva. Pentru mine Creangă era o mîndrie, era un strigăt de luptă. SADOVEANU, E. 101. 2. Orgoliu, trufie, îngîmfare. Dezbracâ-te degrabă de-orice deșertăciuni, Mîndrii, cruzimi, zavistii, mînii, bîrfîri, minciuni. MACEDONSKI, O. I 167. Praf, pulbere și cenușă! Nebuni ce din lăcomie, El pentru o biată lescaie, ea pentr-un ceas de mîndrie! HASDEU, R. vezi 167. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNDRIE: MÎNDRIE s. 1. semeție, (popular) dîrzenie, făloșenie, făloșie. (O ținută plină de o falnică mindrie.) 2. (concret) fală, glorie. (El e mindrie țării noastre.) 3. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livresc) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (învechit și popular) măreție, mărire, (popular și fam.) ifos, țîfnă, (regional) făloșenie, făloșie, (învechit) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (mindrie lui este cu totul nejustificată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mîndrie: mîndríe forme (despre mîndru). Vechĭ. Înțelepcĭune. Azĭ. Calitatea de a fi mîndru, fudulie, orgoliŭ, trufie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mîndrie: mîndrie substantiv verbal FRUMUSEȚE. ÎNȚELEPCIUNE. MÎNDREȚE. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINDRIE' mîndréscmîndréțăMÎNDRÉȚEMÎNDRÍmîndríeMÎNDRÍREMÎNDRIȘOÁRĂmî́ndrostemî́ndru |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mîndrie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mîndrie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O ținută plină de o falnică mîndrie. El e mîndrie țării noastre. Mîndrie lui este cu totul nejustificată. |
GRAMATICA cuvântului mîndrie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mîndrie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mîndrie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mîndrie? Vezi cuvântul mîndrie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mîndrie?[ mîn-dri-e ] Se pare că cuvântul mîndrie are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a-și petrece noaptea undeva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
