eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție minciuna


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Minciună [ min-ci-u-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU minciună PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului minciuna în mai multe dicționare

Definițiile pentru minciuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a minciuna
Verbul: a minciuna (forma la infinitiv)
A minciuna conjugat la timpul prezent:
  • eu minciunez
  • tu minciunezi
  • el ea minciunează
  • noi minciunăm
  • voi minciunați
  • ei ele minciunează
VEZI VERBUL a minciuna CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ:
MINCIÚNĂ, minciuni, substantiv feminin

I.

1. Afirmație, relatare neadevărată, făcută, de obicei, cu scopul de a înșela: denaturare intenționată a adevărului; neadevăr. Unul strigă ascuțit că s-au săturat de vorbe, altul adăugă că boierii numai cu minciuni i-au ținut. REBREANU, R. II 92. Mă bate soarele-n ochi

– Spui minciuni, bădie, soarele te bate în spate. HOGAȘ, M. N. 19. Cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. (Personificat) Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste. VLAHUȚĂ, O. A. I 36.
       • Expresia: Minciună gogonată vezi gogonat. A da (pe cineva) de minciună = a descoperi ca mincinos pe cineva. A rămîne de minciună vezi râmîne. A (se) prinde cu minciuna vezi prinde. A se prinde minciuna (cuiva) vezi prinde.

2. Obicei, deprindere de a spune neadevăruri, de a denatura adevărul. Cu minciuna n-o duci departe.

3. Născocire, scornitură, invenție, ficțiune, plăsmuire, închipuire. 4 Expresia: A umbla cu (traista sau cu plosca de) minciuni vezi umbla. Ce-i în mînă nu-i minciună = folosește-te de ceea ce poți avea în mod sigur și nu te lăsa ademenit de avantaje nesigure. Cu toate aceste, știi una? Ce-i în mînă nu-i minciună. Hai, să fugim împreună. ALECSANDRI, T. I 204. Ce-i în mînă, nu-i minciună, și e mai bine acum un ou, decît la anul un bou. NEGRUZZI, S. I 248.
♦ figurat (La plural ) Fleacuri, nimicuri. Rîdea într-una și povestea fel de fel de minciuni, de-ți era mai mare dragul de el. REBREANU,

I. 49. Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55.

II. (Mai ales la plural ) Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. Cînd veniră sarailia și minciunile, cheful era în toi. STĂNOIU, C.

I. 99. Tocmai atunci aducea baba Maria și punea pe masă două farfurii rotunde și mari pline cu « minciuni». HOGAȘ, DR. II 106.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

minciună
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru minciună:
minciúnă (minciúni), substantiv feminin –

1. Neadevăr. –

2. Gogoașă.

– Mr. mințună, mințune, megl. minciună. latina *mentitiōnem, redus la *mentiōnem (Cipariu, Principii, 96; Meyer, albaneză St., IV, 126; Pușcariu, 1082; Candrea-Dens., 1136; Pascu, I, 116; REW 5508); conform latina *mentionāre › mr. minciunedzu, minciunare, megl. minciun, minciunari. derivat de la a minți, prin intermediul lui *mințiciune redus ca putrezi › putrejune, repezi › repejune, pare mai puțin sigură, pentru că reducerile sînt numai secundare și tîrzii (conform putreziciune, repeziciune) și nu au eliminat în nici un caz formele întregi (conform împuți › împuțiciune; dar nu este urmă de *mințiciune).

– conform minți, desminți. derivat mincinos, adjectiv (care spune minciuni); minciuna, verb (Transilvania, a ticlui, a însăila); minciunea, substantiv feminin (gogoașă); minciunos, adjectiv (Moldova, care minte); minciuni, verb (Moldova, a minți, a înșela).
Forme diferite ale cuvantului minciuna: minciúni

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MINCIUNĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ:
MINCIUNĂ s.

1. invenție, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (popular) iscoditură, (învechit) basnă, băsnire, (familial) balivernă, brașoavă, (familial figurat) basm, gogoașă, tromboane (la plural). (Tot ce-a spus e o simplă minciuna.)

2. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livresc) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (învechit) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (figurat) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită minciuna lui.)

3. minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilvania și Banat) pancovă, (prin Banat și sud-vestul Transilvania) pup, (Moldova) surcele (la plural). (A mîncat o minciuna gustoasă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MINCIUNĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ:
MINCIÚNĂ, minciuni, substantiv feminin

1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr.
       • Expresia: A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba.
♦ Deprindere de a minți.
♦ Înșelăciune, vicleșug.
♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire.
♦ (La plural ) Fleacuri, nimicuri.

2. Minciunică (2).

– latina mentio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MINCIUNĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ:
MINCIÚNĂ, minciuni, substantiv feminin

1. Afirmație prin care se denaturează în mod deliberat adevărul; neadevăr.
       • Expresia: A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba.
♦ Deprindere de a minți.
♦ Înșelăciune, vicleșug.
♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire.
♦ (La plural ) Fleacuri, nimicuri.

2. Minciunea (2).

– latina mentio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MINCIUNĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ:
MINCIÚNĂ minciunai forme

1) Afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul; neadevăr. A spune minciunai.
       • minciuna gogonată, minciuna încornorată neadevăr exagerat. A se prinde cu minciunaa a (se) descoperi, a lăsa să (se) descopere un neadevăr.

2) Plăsmuire răuvoitoare pusă în circulație; scornitură; născocire. * Ce-i în mână nu-i minciuna nu te bizui pe promisiuni, ci mulțumește-te cu ce ai în mod sigur. [G.-D. minciunii] /<lat. mentio, minciunaonis
Forme diferite ale cuvantului minciuna: minciunai

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

minciună
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru minciună:
minciună forme

1. spusă neadevărată cu intențiunea de a înșela;

2. deprindere de a minți: minciuna e un vițiu;

3. ficțiune poetică;

4. iluziune, amăgire: minciunile vieții;

5. prăjitură din ouă, zahăr și făină. [latina MENTIONEM = (în glose) MENDACIUM].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MINCIUNĂ
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ:
MINCIUNĂ abureală, barbă, bărbiereală, brașoavă, cheie cu barbă, cioacă, ducere, goangă, gogoașă, gulgută, iordan, minciună gogonată / sfruntată, strâmbă, șopârlache, șopârlă, șopârleanu, ștangă, trombon, tromboneală.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

MINCIUNĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ:
MINCIÚNĂ substantiv verbal amăgire, eres, erezie, iluzie, pătlagină.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

minciună
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru minciună:
minciună substantiv verbal AMĂGIRE. ERES. EREZIE. ILUZIE. PĂTLAGINĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

minciună
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minciună:
minciúnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat minciúnii; plural minciúni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

minciună
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minciună:
minciúnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat minciúnii; plural minciúni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

MINCIUNĂ
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ:
MINCIUNĂ, Dinu (Î Div), < substantiv
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

MINCIUNA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MINCIUNA:
MINCIUNÁ verb vezi însăila.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

minciuna
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru minciuna:
minciuna verb vezi ÎNSĂILA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Minciună
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Minciună:
Minciună ≠ adevăr
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'MINCIUNA'
MINCINÓSMincioagăMINCIÓGMinciuMINCIÚNĂMINCIUNEÁminciuneá/minciunícăMINCIUNÍMINCIUNÍCĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Minciună
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minciună dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Tot ce-a spus e o simplă minciună.
A fost dovedită minciună lui.
A mîncat o minciună gustoasă.
MINCIÚNĂ minciunăi forme 1 Afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul; neadevăr.
A spune minciunăi.
       • minciună gogonată, minciună încornorată neadevăr exagerat.
A se prinde cu minciunăa a se descoperi, a lăsa să se descopere un neadevăr.
* Ce-i în mână nu-i minciună nu te bizui pe promisiuni, ci mulțumește-te cu ce ai în mod sigur.
Mentio, minciunăonis.
Tot ce-a spus e o simplă minciună.

GRAMATICA cuvântului Minciună?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minciună.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Minciună poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Minciună sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul minciună are forma: minciúni
VEZI PLURALUL pentru Minciună la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE minciună?
Vezi cuvântul minciună desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minciună?
[ min-ci-u-nă ]
Se pare că cuvântul minciună are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Minciună
Inţelegi mai uşor cuvântul minciună dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A da pe cineva de minciună = a descoperi ca mincinos pe cineva
Ce-i în mînă nu-i minciună = folosește-te de ceea ce poți avea în mod sigur și nu te lăsa ademenit de avantaje nesigure
A da sau a face pe cineva de minciună sau a prinde pe cineva cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr
A purta sau a duce, a ține pe cineva cu minciuni = a promite mereu ceva cuiva fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba
A da sau a face pe cineva de minciună sau a prinde pe cineva cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr
A purta sau a duce, a ține pe cineva cu minciuni = a promite mereu ceva cuiva fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba
Latina MENTIONEM = în glose MENDACIUM

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Minciună

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Caii sau boii de la roată?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
tren de persoane care oprește în toate stațiile; gramatică pronume personal
ediție care a fost completată cu material nou
caii sau boii rotași
mod care exprimă o acțiune dorită; propoziție optativă și substantiv feminin
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app