eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție mincatura


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Mîncătură [ mîn-că-tu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU mîncătură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului mincatura în mai multe dicționare

Definițiile pentru mincatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNCĂTURĂ:
MÎNCĂTÚRĂ, mîncături, substantiv feminin

1. Eroziune. În sfîrșit, cu destulă anevoință, ajunseră la viroagă... Mîncătura era acum și mai mare decît o știa el. GALACTION, O. I 296. Mîncătura Oltului, lîngă cătunul Fîntînelile, la o distanță ca de 300 stînjeni. ODOBESCU, S. II 417.
♦ Rană produsă de o roadere sau de anumite boli.

2. (Învechit) Hrană, li aducea Prins de mîncătură, Vin de beutură. ALECSANDRI, P. P. 188.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

mîncătură
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mîncătură:
mîncătúră forme, plural ĭ. Loc mîncat (ros) de ape, scobitură făcută de apă. Mîncare, acțiunea de a mînca: Prînz de mîncătură, Vin de băutură (P. P.).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

mîncătură
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mîncătură:
mîncătură substantiv verbal CONSUMARE. COROZIUNE. ERODARE. EROZIUNE. LUES. MÎNCARE. MÎNCAT. MÎNCĂRIME. PRURIT. ROADERE. SIFILIS.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MÎNCĂTURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNCĂTURĂ:
MÎNCĂTURĂ substantiv măcinătură, rosătură. (mincatura la un zid.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'MINCATURA'
mîncărușămîncátMÎNCĂTÓRmîncătoríemîncătúrăMÎNCĂUmínceMinc/eaMINCIAKI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MÎNCĂTURĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mîncătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MÎncĂturĂ la un zid.

GRAMATICA cuvântului MÎNCĂTURĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mîncătură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MÎNCĂTURĂ poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul MÎNCĂTURĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE mîncătură?
Vezi cuvântul mîncătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mîncătură?
[ mîn-că-tu-ră ]
Se pare că cuvântul mîncătură are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea ceva în buzunar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a i se încreți cuiva pielea de frică, de frig etc
sănătos
a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva
de pretutindeni, în sau prin, din toate părțile
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app