|
Mîncărime [ mîn-că-ri-me ] VEZI SINONIME PENTRU mîncărime PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mincarime în mai multe dicționareDefinițiile pentru mincarime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNCĂRIME: MÎNCĂRÍME substantiv feminin Iritație a pielii însoțită de nevoia de a se scărpina. Tot corpul este întărîtat de o mîncărime permanentă, CAMIL PETRESCU, T. II 206. Dă-mi voie să te consult asupra unei mîncărimi la frunte care mă supără foarte mult. ALECSANDRI, T. 1635; • Expresia: A avea (sau a simți) mîncărime de (sau la) limbă (sau, rar, de cuvînt) = a fi foarte vorbăreț, a vorbi verb reflexiv:ute și nevrute, a palavragi; a nu putea păstra un secret. Sora împăratului... simțea o mîncărime de cuvînt în vîrful limbei. DELAVRANCEA, S. 93. Avea, biet, mîncărime de limbă, dară îi era frică de cap ca să dea pe față taina. ISPIRESCU, U. 112. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mîncărime: mîncăríme forme (despre a te mînca). Sensațiune particulară supt pele ca cum te-ar împunge cineva cu o perie și în urma căreĭa îțĭ vine să te scarpinĭ. figurat Mare dorință: babele aŭ mîncărime de a tot vorbi (saŭ mîncărime la limbă). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNCĂRIME: MÎNCĂRIME substantiv (medicina) prurit, (regional) mîncărici, mîncărie, mîncătură. (Simte o mincarime pe tot corpul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINCARIME' mîncărețmîncărícăMÎNCĂRÍCImîncăriemîncărímemîncărioarămîncărițăMincarulmîncărușă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MÎNCĂRIME Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mîncărime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Simte o mÎncĂrime pe tot corpul. |
GRAMATICA cuvântului MÎNCĂRIME? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mîncărime. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MÎNCĂRIME poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mîncărime? Vezi cuvântul mîncărime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mîncărime?[ mîn-că-ri-me ] Se pare că cuvântul mîncărime are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MÎNCĂRIME Inţelegi mai uşor cuvântul mîncărime dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe1635; A avea sau a simți mîncărime de sau la limbă sau, rar, de cuvînt = a fi foarte vorbăreț, a vorbi verb reflexiv:ute și nevrute, a palavragi; a nu putea păstra un secret |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de împrumut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|