 | as |
|
| Mîncare [ mîn-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU mîncare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mincare în mai multe dicționareDefinițiile pentru mincare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNCARE: MÎNCÁRE, (2) mîncări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a mînca. Îl așezau între ele tot timpul mîncării și-i țineau de urît cu vorba, BASSARABESCU, vezi 4. Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră, care avea obicei cînd se punea la masă să înghită mai întîi șepte, opt bolovani ca să-i facă poftă de mîncare. NEGRUZZI, S. I 246. Nu avea poftă de mîncare, căci de frică îi trecusă foamea, dorind mai mult ca să se odihnească. DRĂGHICI, R. 40. • Expresia: A-i trece (cuiva) pofta de mîncare vezi trece. A(-i) tăia (cuiva) pofta de mîncare vezi tăia. De-ale (sau, regional, de-a) mîncării = hrană. Nevestele și fetele găteau de-ale mîncării. BUJOR, S. 132. Voi lucrați, că eu mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării. CREANGĂ, P. 9. 2. (Concretizat) Ceea ce se mănîncă, ceea ce (se) servește pentru alimentare; hrană, aliment. Pe-o măsuță cu trei picioare aburea mîncarea. SADOVEANU, O. VII 65. Mîncarea e bună și vinul și mai bun. CARAGIALE, P. 45. Flăcăul pune mîncarea în traistă, înjugă boii la car. CREANGĂ, P. 142. Să intrăm în sat cu soare, C-am o mîndră ca ș-o floare Ce ne-așteaptă cu mîncare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 24. • Expresia: A strica mîncarea degeaba = a trăi degeaba, fără să fie de verb reflexiv:eun folos. Din trei feciori, cîți are tata, nici unul să nu fie bun de nemica?! Apoi drept să vă spun că atunci degeaba mai stricați mîncarea, dragii mei. CREANGĂ, P. 188. ♦ (Mai ales la plural ) Fel de alimente, hrană. De mult n-am mai mîncat mîncări moldovenești. SADOVEANU, M. 180. După borșul polonez, veneau mîncări grecești. NEGRUZZI, S. I 151. ♦ Expresia: Asta-i altă mîncare (de pește) = asta e cu totul altceva. figurat (Familiar, depreciativ) Soi, fel. Ia spune-mi, te rog, ce mîncare-i cucoana Marieta, musafirul d-tale de la Iași?... – Ce mîncare să fie? Ia, o babă nebună și nimic mai mult. HOGAȘ, H. 88. – plural și: (2) mîncăruri (CAMIL PETRESCU, O. I 187). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNCARE: MÎNCARE s. 1. consumare, mîncat, (învechit și regional) mîncătură, (familial) halire. (După mincare unui codru de pîine.) 2. alimentare, alimentație, hrănire, mîncat, nutrire, nutriție. (În timpul mincare.) 3. masă, (învechit și popular) ospăț, (popular) bucate (la plural). (Haideți la mincare.) 4. aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livresc) nutriment, (popular) bucate (la plural), demîncare, demîncat, legumă, merinde (la plural), de-ale gurii, (regional) cost, tain, (Transilvania, Maramures și Bucovina) menajă, (învechit) piștă, vipt, (familial) haleală, (familial deprindere) crăpelniță. (mincare este indispensabilă omului; ce mincare ai luat la drum?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mîncare: mîncáre forme, plural ărĭ. Acțiunea de a mînca. Ceĭa ce se mănîncă, aliment, bucate; ĭaurtu e o mîncare care prelungește vĭața. Masă, prînz orĭ cină: doŭă mîncărĭ pe zi, a da cuĭva mîncare (subst) saŭ de mîncare = de mîncat (verb). – popular se zice și a adus demîncarea (substantiv). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINCARE' Minc/amîncabilMÎNCĂCÍOSmîncălăumîncáremîncărețmîncărícăMÎNCĂRÍCImîncărie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mîncare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mîncare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii După mîncare unui codru de pîine. În timpul mîncare. Haideți la mîncare. Mîncare este indispensabilă omului; ce mîncare ai luat la drum?. |
GRAMATICA cuvântului mîncare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mîncare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mîncare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mîncare? Vezi cuvântul mîncare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mîncare?[ mîn-ca-re ] Se pare că cuvântul mîncare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mîncare Inţelegi mai uşor cuvântul mîncare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDe-ale sau, regional, de-a mîncării = hrană A strica mîncarea degeaba = a trăi degeaba, fără să fie de verb reflexiv:eun folos ♦ Expresia: Asta-i altă mîncare de pește = asta e cu totul altceva Masă, prînz orĭ cină: doŭă mîncărĭ pe zi, a da cuĭva mîncare subst saŭ de mîncare = de mîncat verb |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune gheara pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
