 | as |
|
| Mînca [ mîn-ca ] VEZI SINONIME PENTRU mînca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului minca în mai multe dicționareDefinițiile pentru minca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mînca: mîncá (mănînc, mîncát), verb – 1. A se hrăni. – 2. A prînzi, a lua cina. – 3. A se alimenta cu, a se menține cu. – 4. A coroda, a strica. – 5. A roade, a măcina. – 6. A consuma, a folosi. – 7. A delapida, a defrauda patrimoniul public. – 8. A uzurpa, a doborî. – 9. A se neliniști, a se osteni. – 10. A o apuca pe căi greșite, a duce la pierzanie. – 11. A ciupi, a produce mîncărime. – 12. A suporta, a răbda o insultă. – 13. A cîștiga o piesă a adversarului, în anumite jocuri. – 14. A ține mult la cineva, a muri după o persoană. – 15. (reflexiv) A se devora, a se distruge reciproc. – Variante (Transilvania) mînc. – Mr. mî(n)c, măc(u), mîncată, mîcare, megl. m(ăn)ǫnc, măncari, istr. mărăncu. latina *manucāre, forma redusă a lui manducāre, conform italiana manucare, calabrez manëká, mai probabil decît de la *manicāre (Diez, I, 262; Pușcariu 1022; Candrea-Dens., 1127; REW 5592). Cuvînt de uz general (ALR, I, 80). Sing. prezentului mănînc pare că ar trebui să se explice prin *mănuc cu infix nazal *mănunc (după G. Ivănescu, BF, I, 161, printr-o încrucișare între mînc cu *mănduc). derivat mîncăcios, adjectiv (lacom); mîncare, substantiv feminin (bucate, feluri); demîncare, substantiv feminin (alimente, provizii); mîncărică, substantiv feminin (carne înăbușită); mîncărime, substantiv feminin (usturime, iritație, frecare a pielii); mîncat, substantiv neutru (faptul de a mînca, masă); mîncător, substantiv masculin (învechit, uzurpator; persoană care mănîncă); mîncătoare, substantiv feminin (argotic, gură); mîncătorie, substantiv feminin (abuz, prevaricațiune, fraudă); mîncătură, substantiv feminin (învechit, fraudă, abuz; rozătură; adîncitură); mîncău, substantiv masculin (lacom, hulpav); nemîncat, adjectiv (cu stomacul gol; substantiv masculin, flămînd; lihnit de foame). Forme diferite ale cuvantului minca: mănînc mînc Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNCA: MÎNCA verb 1. (mai ales în vorbirea copiilor) a păpa, (învechit și popular) a (se) ospăta, (deprindere) a rumega. (Ce minca acolo?) 2. a consuma, (familial) a hali. (A minca repede întreaga pîine.) 3. (familial) a îmbuca. (N-a apucat să minca nimic.) 4. a (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri. (minca bine.) 5. a roade. (Nu-ți mai minca unghiile.) 6. a ciupi, a înțepa, a pișca. (Îl minca puricii, țînțarii.) 7. a (se) distruge, a (se) roade. (Moliile au minca haina.) 8. a (se) măcina, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa minca malul.) 9. a ataca, a roade. (Rugina minca fierul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mînca: mînca verb vezi ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONSUMA. ERODA. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. PRĂPĂDI. RISIPI. ROADE. SĂPA. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Minca: Minca, -ia, -sa vezi Mina I 1. Forme diferite ale cuvantului minca: minca-ia minca-sa Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Minc/a: Minc/a, -ă vezi Mina II 2. Forme diferite ale cuvantului minc/a: minc/a-ă Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINCA' MINAVÉTMINAVÉTĂMINBÁRMÎNCMinc/amîncabilMÎNCĂCÍOSmîncălăumîncáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Minc/a Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minc/a dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce minc/a acolo? 2. A minc/a repede întreaga pîine. N-a apucat să minc/a nimic. Minc/a bine. Nu-ți mai minc/a unghiile. Îl minc/a puricii, țînțarii. Moliile au minc/a haina. Apa minc/a malul. Rugina minc/a fierul. |
GRAMATICA cuvântului Minc/a? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minc/a. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Minc/a poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mînca? Vezi cuvântul mînca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mînca?[ mîn-ca ] Se pare că cuvântul mînca are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe o coastă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
