eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție minastire


GRAMATICĂSILABE
Mînăstire [ mî-năs-ti-re ]
VEZI SINONIME PENTRU mînăstire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului minastire în mai multe dicționare

Definițiile pentru minastire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mînăstire:
mînăstíre (mînăstíri), substantiv feminin

– Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe).

– Variante mănăstire, (învechit) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. limba neogreacă μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul limba slavă (veche) manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; conform Vasmer, greacă, 94), conform albaneză monoštir, limba turcă, limba bulgară manastir, vezi limba rusă manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Variante monastire este artificială, formată după limba neogreacă μοναστήριον.

– derivat mînăstiresc, adjectiv (de mănăstire); mînăstioară, substantiv feminin (mănăstire mică; joc de copii).
Forme diferite ale cuvantului minastire: mînăstíri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

mînăstire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mînăstire:
mînăstíre forme (mgr. monastirion, limba neogreacă -stirĭ, despre mónos, singur; vechea slavă limba rusă monastýrĭ, limba bulgară monastir, sîrb. manastir, namastir; în turcă monastir; italiana monastero, -terio, vfr. moustier, nfr. moutier, germana münster. vezi monah). Biserică afară din oraș și din sat înconjurată de case în care trăĭesc călugăriĭ orĭ călugărițele. vezi schit.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MÎNĂSTIRE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎNĂSTIRE:
MÎNĂSTÍRE substantiv feminin vezi mănăstire.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


CUVINTE APROPIATE DE 'MINASTIRE'
MÎNÁȘMinasiaMÎNĂȘTERGÚRĂmînăstioárămînăstíremînăstiréscMINÁTmînătarcăMÎNĂTÓR

GRAMATICA cuvântului MÎNĂSTIRE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mînăstire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MÎNĂSTIRE poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul MÎNĂSTIRE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE mînăstire?
Vezi cuvântul mînăstire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mînăstire?
[ mî-năs-ti-re ]
Se pare că cuvântul mînăstire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A cere cuiva socoteală sau cont, învechit, seamă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
strat continuu de gheață care acoperă în întregime suprafața unui râu sau a unui lac ca urmare a unei perioade îndelungate de temperatură scăzută a aerului
salvă trasă, fără proiectile, în diferite ocazii festive
a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc
țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app