|
Mîine [ mî-i-ne ] VEZI SINONIME PENTRU mîine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului miine în mai multe dicționareDefinițiile pentru miine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MÎINE: MÎINE adverb 1. Mîine b. (16 B IV 295); -a (verb reflexiv:; 17 B I 121, 219); -a, olt., 1626 etc. 2. Măine b. (17 B II 25); -a (17 B I 383; acuzativ Bz 29; Hur); -a Groșanul (Tis 317, 361). 3-4. Măina b. (Hur); Măinescu. 5. Maina forme (16 B I 2). 6. Meinescu, 1847 (Scan), diformat. 7. Mainia (17 B IV 192), grafie pt. Mîinea. 8. Mîinea zis și Mînea b (16 B III 103, V 85). 9. Mînea b. (13-15 B 148; 16 B III 327; Gorj 209; C Bog). Formele Mînea § § 8 – 9 nu se pot explica din variantă mold. mîne (pentru adverb mîine), ele fiind muntene, ci mai curînd prin substantiv mină, sau ca variante la Manea (Sd XI 263) de la Manuel, vezi Partea I. 10. conform și variantele toponimului Măneciu substantiv, r. Teleajen, din documente: Măiniaci și Măniaci(u) (Drj 89), și Mănieaciul, 1425 (Ț- Rom 147). Mînescu P. (Bezv. vol. 17, p. 14). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎINE: MÎINE adverb (Transilvania și Banat.) mânezi. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIINE' MIICAmîietoaremíileaMIÍMEMÎINEMîineaMÎINIMIIȘOÁRĂMÎITÚRĂ |
GRAMATICA cuvântului MÎINE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mîine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MÎINE poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mîine? Vezi cuvântul mîine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mîine?[ mî-i-ne ] Se pare că cuvântul mîine are trei silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Serdar de mazili?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|