 | as |
|
| Micşunea [ mic-şu-nea ] VEZI SINONIME PENTRU micşunea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului micsunea de munte în mai multe dicționareDefinițiile pentru micsunea de munte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MICȘUNEA: MICȘUNEÁ, micșunele, substantiv feminin Toporaș. Cu miros de viorele, Trandafiri și micșunele, Bate vîntul țerei mele! HASDEU, R. vezi 115. Îmi place micșuneaua, zambila dulce floare. ALEXANDRESCU, M. 191. Frunzuliță micșunele, Pe sub lună, pe sub stele Trece-un cîrd de rîndunele. SEVASTOS, 146. • Expresia: (De sau pe) cînd făcea (sau va face) plopul pere și răchita micșunele = niciodată. A fost odată ca niciodată... pe cînd făcea plopșorul pere și răchita micșunele. ISPIRESCU, L. 1. • Compus: micșunele-ruginite (sau micșunea-galbenă) = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mari, plăcut mirositoare, colorate în galben-auriu și brun, cu frunze ascuțite, acoperite cu peri (Cheiranthus cheiri). Iată la o fereastră cîteva rozete, o micșunea galbenă. NEGRUZZI, S. I 322. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru micșunea: micșuneá forme, plural ele (în turcă menekše, viorea [latina viola], despre persoană benefše; limba neogreacă menexés. vezi mixandră). Muntenia vest. Viorea (viola odorata). Muntenia estoniană Moldova Șiboĭ, o plantă cruciferă cu florĭ galbene ruginiĭ, roșiĭ și albe mirositoare (matthiola și cheiránthus). Rădăcină de micșunea. vezi stînjinel. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MICȘUNEA: MICȘUNEÁ, micșunele, substantiv feminin Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). • Expresia: Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. ♦ (popular) Micsandră. [Variante: micșunícă substantiv feminin] – conform limba turcă menekșe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MICȘUNEA: MICȘUNEÁ, micșunele, substantiv feminin Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). • Expresia: Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. ♦ (popular) Micsandră. [Variante: micșunícă substantiv feminin] – conform limba turcă menekșe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MICȘUNEA: MICȘUNEA substantiv (botanică) 1. (Matthiola incana și annua) micsandră, (regional) foaltină, garoafă, șivoi, levcoaie-roșie, vioară-roșie, viorea-roșie, (prin Transilvania) pruvireag. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (regional) foaltine (la plural), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MICȘUNEA: MICȘUNEÁ micsuneaéle forme Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, așezate în ciorchine; șiboi. * Când va face plopul mere și răchita micsuneaele niciodată. [articulat micșuneaua; genitiv dativ micșunelei; Variante micșunică] /<turc. menekșe Forme diferite ale cuvantului micsunea: micsuneaéle Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MICȘUNEA: MICȘUNEÁ substantiv verbal nopticoasă, tămâioară, toporaș, trei-frați-pătați, violetă, viorea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru micșunea: micșunea substantiv verbal NOPTICOASĂ. TĂMÎIOARĂ. TOPORAȘ. TREI-FRAȚI-PĂTAȚI. VIOLETĂ. VIOREA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |