 | as |
|
| Mic [ mic ] VEZI SINONIME PENTRU mic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mic în mai multe dicționareDefinițiile pentru mic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIC: MIC 2, -Ă, mici, adjectiv 1. (În opoziție cu mare) Care este sub dimensiunile obișnuite, sub mărimea mijlocie; de dimensiuni, de proporții reduse. Ochii ei mici nu părăseau o clipă pe nevasta lui Lipan. SADOVEANU, B. 53. Boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc, vinde-i și cumpără alții mai mici. CREANGĂ, P. 39. Adă-mi aice hărțile cele mici. DRĂGHICI, R. 18. Buturuga mică răstoarnă carul mare. • Degetul mic = degetul cel mai subțire, așezat lîngă inelar și mai scurt decît acesta. Literă mică = literă folosită în mod obișnuit în interiorul, cuvintelor. • Locuţiune adverbiala În mic = pe scară redusă, fără amploare. • Expresia: A (se) face mici fărîme vezi fărîmă. (A fi) mic la os = (a fi) cu oase mici, delicate. Slăbuț, timid, mic la os, cam deșirat la trup, cu pielea străvezie. BASSARABESCU, substantiv neutru 26. ♦ (Despre suprafețe, așezări etc., în opoziție cu vast, extins) Satu-n vale pe-o colină, Mic și vesel: colo-n fund. COȘBUC, P. I 261. [Făgărașul este] oraș mic, cu o cetate foarte mică. GOLESCU, Î. 26. ♦ (În opoziție cu încăpător, cuprinzător, spațios) Cu capacitate redusă, strîmt. Cameră mică. Sac mic. ▭ Cea mai mică barcă a vaporului era legată la scară. BART, E. 184. ♦ (În opoziție cu înalt) Care nu atinge înălțimea sau măsura mijlocie; scurt, scund. Văzîndu-mă așa mic... mi-au pus numele Tîndală. NEGRUZZI, S. I 247. ♦ (Despre ape) Puțin adînc; (în opoziție cu lat) îngust. Mă scăldam în gîrlă, eram tocmai la apă mică. DELAVRANCEA, la TDRG.2. (Determină cantitatea, numărul; în opoziție cu mult, abundent) Puțin, redus, limitat. Ceată mică. Sumă mică. ♦ (Despre surse de lumină și căldură care pot fi reglate) Stătea pe gînduri și se uita la lampă. O făcu iarăși mai mică. DUMITRIU, N. 277. 3. (Despre sunet, glas, voce, etc.. în opoziție cu puternic, tare) Slab, scăzut, puțin intens, încet, stins. Din frunzișurile grele... Tot mai vin Glasuri mici de păsărele. TOPÎRCEANU, B. 39. Începu cu vorbă mică... băiatul să zică. PANN, P. vezi III 47. Cel mai mic sunet ce auzea îl înspăimînta. DRĂGHICI, R. 40. 4. (Despre zi, noapte, în opoziție cu lung) Care durează puțin, scurt. Frunză verde de urzică, Primăvara-i noaptea mică. HODOȘ, P. P. 54. Pentru mîndra care-mi place Trei zile la domni aș face; Da pentru care-i urîtă, Una mică-mi pare multă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 11. 5. (Despre persoane; în opoziție cu matur, vîrstnic) în vîrstă fragedă, nevîrstnic; copil, (la comparativ) mai tînăr. M-am gîndit la mine, la mine cînd eram mic. SAHIA, N. 32. De la o boală ce-am avut, cînd eram mic, mi-am schimbat numele. CREANGĂ, P. 149. Cînd era mică a căzut din scrînciob. NEGRUZZI. S. I 59. • (Substantivat) Emisiune radiofonică pentru cei mici. • Locuţiune adverbiala De mic = din vîrstă fragedă, din copilărie. încă de mic Te cunoșteam pe tine. EMINESCU, O. I 175. În amar trăind de mică, Ochi-mi plîng, sufletu-mi geme. ALECSANDRI, P. I 16. • Expresia: Din mica copilărie = din vîrstă fragedă. El din mica copilărie au fost dat cătră aceste. DRĂGHICI, R. 73. Cu mic cu mare (sau mic și mare) = toată lumea, toți. Atunci mulțimea cu mic cu mare... strigară într-un grai. ISPIRESCU, E. 40. Ordonă să se ridice îndată mic și mare... ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. Mic de zile vezi z i. ♦ Uneori la superlativ, alteori precedat de «cel», «ăl») Ultimul născut dintre mai mulți frați; mezin. Nu după multă verb reflexiv:eme se și însoți cu fata cea mai mică. ISPIRESCU, E. 8. [Iedul] cel mic era harnic și cuminte. CREANGĂ, P. 19. Fratele cel mai mic De-i mai mic, e mai voinic. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 310. 6. (În opoziție cu important, însemnat, principal etc.) Fără prea mare valoare, lipsit de importanță, neînsemnat. Devin tot mai mic față de dînsa. IBRĂILEANU, A. 101. Dacă pentru cel mai mic lucru ar fi să se tot mînie unii și alții, cînd se gioacă verb reflexiv:o piesă, apoi n-ar mai fi chip de-a avea Teatrul Național. ALECSANDRI, T. I 156. • Prînzul cel mic vezi prînz. 7. (Despre oameni-și manifestările lor; în opoziție cu generos, nobil) Meschin, lipsit de noblețe, de măreție. Cît de mică, de stupidă, de stricată e lumea. GHEREA, ST. Hristos I 109. Toate patimile cele mici trăiesc încă. ARHIVA R. I. IV Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici. ALEXANDRESCU, M. 5. • Expresia: Mic la suflet = cu caracter josnic, meschin, egoist, lipsit de generozitate. Noi... la niște astfel de oameni le zicem mișei, ori mici la suflet. ISPIRESCU, U. 63. Este mic la suflet! Ce rușine! DRĂGHICI, R. 73. Mic la minte = cu orizont limitat; mărginit. El e mare și stogos. La minte mic și prost! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 180. 8. (Indicînd o ierarhie) Care se află pe o treaptă inferioară în comparație cu alții ( vezi subaltern), care nu are autoritate, putere (mare). Își luă ziua bună de la toți boierii cei mari și cei mici. ISPIRESCU, L. 4. Cine-i mic verb reflexiv:ea a fi mare. ALECSANDRI, P. II 107. Breslele se alcătuiau de oarecari slujbași mai mici ai țării. BĂLCESCU, O. II 14. • (Substantivat) Fii bun, mare vornic, și îngăduie mai micului dumitale să stea lîngă jupîneasa Leana. VISSARION, B. 284. Forme diferite ale cuvantului mic: mic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIC: MIC adjectiv, s. 1. adjectiv mărunt. (Vietăți mic.) 2. adjectiv crud, necrescut, nedezvoltat. (Copil mic.) 3. adjectiv redus. (O suprafață mic; de proporții mic.) 4. adjectiv redus, restrîns, scurt. (Un text mic.) 5. adjectiv minuscul. (Literă mic.) 6. adjectiv îngust, strîmt, (învechit) strîmtorat. (Un spațiu mic; o intrare mic.) 7. adjectiv necuprinzător, neîncăpător, nespațios, strîmt. (Cameră mic.) 8. adjectiv prost, redus, slab. (O vizibilitate mic.) 9. adjectiv îngust. (Pălărie cu boruri mic.) 10. adjectiv îngust, subțire. (Talie mic.) 11. adjectiv mărunt, scund, scurt, (rar) scundac. (Un om mic de statură.) 12. adjectiv jos, mărunt, scund, (regional) pitulat. (Casă mic.) 13. adjectiv pitic, scund. (Fasole mic.) 14. adjectiv scurt. (Creion mic.) 15. substantiv mititel. (A mîncat doi mic cu pîine.) 16. adjectiv neadînc, (învechit) slab. (O apă curgătoare mic.) 17. adjectiv subțire. (Buze mic.) 18. adjectiv avantajos, convenabil, ieftin, jos, scăzut, (Transilvania și Banat) lesne. (Prețuri mic.) 19. adjectiv limitat, redus. (Un cîștig mic.) 20. adjectiv mărunt, neînsemnat. (Cheltuieli mic.) 21. adjectiv nevîrstnic, tînăr, (Moldova, Bucovina, Transilvania și Maramures) brudiu, brudnic. (E încă mic, nu cunoaște viața.) 22. adjectiv mezin. (Fratele mic.) 23. adjectiv scurt. (Vara, noaptea-i mic.) 24. adjectiv slab, ușor. (O mic furtună de praf.) 25. adjectiv redus, slab, (figurat) anemic. (O lumină mic.) 26. adjectiv scăzut, slab. (Cu glasul mic.) 27. adjectiv redus, secundar. (Problemă de importanță mic.) 28. adjectiv neimportant, neînsemnat, ușor. (O greșeală mic de ortografie.) 29. adjectiv inferior, mărunt. (Funcționar mic.) 30. adjectiv puțin, redus, slab. (mic nădejde să...) 31. adjectiv insuficient, puțin, redus, slab. (Are posibilități mic de realizare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mic: mic (mícă), adjectiv – 1. (învechit) Puțin, redus: Bogdan Vodă domni mică verb reflexiv:eme (Dosoftei). – 2. De mărime redusă. – 3. De ani puțini. – 4. (argotic) Monedă de 20 de lei. – 5. (familial, București) Specialitate de carne la grătar. – Mr. ńic, mic, megl., istr. mic. Probabil origine expresivă, dar anterior limba română Trebuie să se pornească de la un latina *miccus, conform pic și latina mica, greacă doric μιϰός, italiana miccino, sicil. nicu, calabrez miccu. Pentru a explica latina *miccus, se pleacă de obicei, fie de la greacă μιϰ(ρ)ός (Cipariu, Elemente, 128; Densusianu, Hlr., 201; Koerting 6147; Pușcariu 1067; Candrea-Dens., 1092; REW 5559; Pascu, I, 133; Rohlfs, EWUG, 1382; Rosetti, II, 68), fie de la latina mῑca (Diez, I, 126; Koerting 5279; Gougenheim, limba română, LXIX, 97-101). Mai sigur pare să fie că toate aceste cuvinte duc către aceeași sursă expresivă. conform mică, nițel. derivat micșor, adjectiv; micșora, verb (a reduce, a face mai mic); micșorime, substantiv feminin (micime); micușor, adjectiv (mititel); micuțel (variantă mitutel), adjectiv (Banat, Transilvania, mic); mititel, adjectiv (mic; substantiv masculin, specialitate de carne la grătar), formă asimilată din variantă anterioară (după Dacor, I, 326, de la un dim. *micicel; după Candrea, de la *michitel); mititică, substantiv feminin (fetiță, copiliță; argotic, închisoare); miciculat, adjectiv (Banat, micșorat, redus), cu finala expresivă; micime, substantiv feminin (meschinărie, fleac); Michiduță, substantiv masculin (nume popular pentru diavol). – De la micuț provine limba neogreacă μιϰούτσο (Danguitsis 154). Forme diferite ale cuvantului mic: mícă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mic: mic, -ă adjectiv, plural m. și forme ĭ (rudă cu vgr. mikrós, doric, mikkós, mic). De dimensiunĭ reduse: cînele e maĭ mic de cît calu, un oraș mic. Scund: om mic. Tînăr: frate maĭ mic. Copil: cînd eram mic. figurat Neînsemnat: sumă mică. Meschin, ordinar: avaru are un suflet mic. De mic (ca rut. z malu), de copil, din copilărie: acest om cînta bine de mic. În mic, pe o scară redusă, în dimensiunĭ reduse: hărțile arată țările în mic. A te face mic de frică, a te ghemui, a te tupila de frică. Forme diferite ale cuvantului mic: mic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mic: mic a. 1. care are puțină întindere sau volum: Pământul e prea mic comparat cu Soarele; 2. de o talie mai prejos de cea mijlocie: om mic; 3. care e mic, în vârsta fragedă: copil mic; 4. figurat puțin important, puțin considerabil: oraș mic, avere mică. [latina *MICCUS = greacă dialect MIKOS (in loc de MIKRÓS)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mîc: mîc interjecție (rudă pin sunet cu limba bulgară ni vyk, ni gyk, nicĭ cîr, nicĭ mîr. vezi mîlc). A nu zice nicĭ mîc, a nu crîcni, a nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr, a tăcea molcom. vezi mîr, pis. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIC: MIC1, mici, substantiv masculin (Mai ales la plural ) Mititel1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mic: mic adjectiv masculin, forme mícă; plural m. și forme mici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mic: mic1 adjectiv masculin, forme mícă; plural m. și forme mici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mic: Mic ≠ colosal, înalt, mare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mic: mic2 (familial) substantiv masculin, plural mici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIC: MIC adjectiv verbal meschin. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mic: mic adjectiv verbal MESCHIN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mic: mic substantiv masculin, plural mici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIC' MIAZĂZIÁNMiazmămiazmáticMIBOȘAIUMicmic-burghézmic-grosMÍCĂMICACÉU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vietăți mic. Copil mic. O suprafață mic; de proporții mic. Un text mic. Literă mic. Un spațiu mic; o intrare mic. Cameră mic. O vizibilitate mic. Pălărie cu boruri mic. Talie mic. Un om mic de statură. Casă mic. Fasole mic. Creion mic. A mîncat doi mic cu pîine. O apă curgătoare mic. Buze mic. Prețuri mic. Un cîștig mic. Cheltuieli mic. E încă mic, nu cunoaște viața. Fratele mic. Vara, noaptea-i mic. O mic furtună de praf. O lumină mic. Cu glasul mic. Problemă de importanță mic. O greșeală mic de ortografie. Funcționar mic. Mic nădejde să. Are posibilități mic de realizare. Plantă mic. Un text mic. Pălărie cu boruri mic. Casă mic. Creion mic. Buze mic. Un câștig mic. Vara, noaptea-i mic. O lumină mic. Mic nădejde să. Are posibilități mic de realizare. |
GRAMATICA cuvântului mic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mic poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mic? Vezi cuvântul mic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mic?[ mic ] Se pare că cuvântul mic are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mic Inţelegi mai uşor cuvântul mic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Degetul mic = degetul cel mai subțire, așezat lîngă inelar și mai scurt decît acesta Literă mică = literă folosită în mod obișnuit în interiorul, cuvintelor Locuţiune adverbiala În mic = pe scară redusă, fără amploare A fi mic la os = a fi cu oase mici, delicate Locuţiune adverbiala De mic = din vîrstă fragedă, din copilărie Din mica copilărie = din vîrstă fragedă Cu mic cu mare sau mic și mare = toată lumea, toți Mic la suflet = cu caracter josnic, meschin, egoist, lipsit de generozitate Mic la minte = cu orizont limitat; mărginit Latina *MICCUS = greacă dialect MIKOS in loc de MIKRÓS |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Garda veche sau vechea gardă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mic are forma: mici
