 | as |
|
| Gros5 [ gros5 ] VEZI SINONIME PENTRU gros5 PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mic gros în mai multe dicționareDefinițiile pentru mic gros din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GROS5: GROS5, GROÁSĂ, groși, groase, adjectiv (În opoziție cu subțire) I. 1. (Despre corpuri de formă cilindrică) Mare în circumferință sau în diametru. Biserica... e așezată pe un tăpșan între arbori seculari, groși de nu poți să-i cuprinzi nici pe jumătate în brațe. STANCU, U.R.S.S. 166. Strîmbă-Lemne... lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile. NEGRUZZI, S. I 245. Crește mîndru grîuleț, La pai gros, la spic măreț. HODOȘ, P. P. 45. Trandafir ș-un fir supțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire; Trandafir ș-un fir mai gros, Mult mă mir cum de m-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 29. • (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Degete groase. Picioare groase. ▭ Era, măre, acest Silen, gras și gros ca un butoi, adecă, cum i-am zice noi astăzi, dop de saca. ISPIRESCU, U. 104. Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. Se însură cu jupîneasa Mărica, minunată femeie, groasă și frumoasă, dar cam prostană. NEGRUZZI, S. I 246. • Expresia: (Rar) (A fi) gros de (sau la) cap = (a fi) greu de cap, vezi greu. Unii se feresc De oameni cu minte Și sînt bucuroși De cei la cap cam groși. DONICI, la TDRG. ♦ (Popular; despre femei) Gravidă, însărcinată, grea. La cîtăva verb reflexiv:eme, purcede fata groasă. ȘEZ. IX 17. 2. (Despre volumul unui corp) Cu dimensiunile laterale mai mari decît cele obișnuite; mare în volum (în sens lateral), voluminos. Zid gros. Carte groasă. • locuțiune adjectiv (Despre oameni) Cu punga groasă sau gros la pungă = avut, bogat. ♦ (Despre litere) Cu trăsături mai late decît cele obișnuite. vezi gras. Zaharia Duhu deschise o gazetă și citi un titlu cu litere groase. C. PETRESCU, A. 320. • (Adverbial, pe lîngă «a scrie») Penița aceasta scrie prea gros. 3. (Despre materii așezate în straturi sau care se așază ca un strat peste ceva, ori despre corpuri cu suprafață întinsă, în formă de foaie, ca hîrtia, frunzele etc.) Cu dimensiune mare de la suprafață pînă la bază sau între cele două fețe paralele. Strat gros de pămînt. Scîndură groasă. ▭ Ori pe ce se oprea suflarea [lui Gerilă]... se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. CREANGĂ, P. 240. • locuțiune adjectiv (Despre oameni) Gros la (sau de) obraz = lipsit de bun-simț, bădăran. Îmi pare rău că ești gros de obraz! CREANGĂ, A. 106. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțitor. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bogat; (mai rar) bădăran. Unu-i agă și cellalt spătar... groși în ceafă și morocănoși. ALECSANDRI, T. I 133. Din viață liniștită boierii groși la ceafă Trăgeau la fire de-aur nevrînd a ști de leafă. BOLINTINEANU, O. 146. A fi gluma (cam) groasă = a se îngroșa gluma, vezi îngroșa. Gluma era cam groasă, căci acum nu era vorba a cheltui numai timpul, era a dezlega și punga. NEGRUZZI, S. I 342. ♦ (Despre materii textile) Țesut din fire groase (I 1). Dănilă leagă strîns, c-un ștergari gros, de cîlți, ochii și urechile dracului. CREANGĂ, P. 55. Femeile lor au cîte o cămașă groasă de pînză albastră și o maramă iarăși de pînză pe cap. BOLINTINEANU, O. 300. 4. (Despre materii lichide sau gazoase) Care curge sau se împrăștie greu, care are fluiditate scăzută; condensat, dens. Nori groși. Ulei gros. ▭ Calul era numai spumă... și aburi groși ieșeau din el. NEGRUZZI, S. I 42. • Lapte gros vezi lapte. • (Adverbial) Mierea curge gros. ♦ figurat (Despre întuneric, umbră etc.) Mare, adînc, compact. Mîndro, mîndrulița mea... De frumoasă, ești frumoasă, Dar alegi umbra de groasă Unde-i iarba mai frumoasă, Că de soare te ferești De teamă că prea negrești. HODOȘ, P. P. 180. II. figurat 1. (Despre glas) Adînc, grav. Se deschise o ușă și s-auzi un glas gros. SADOVEANU, B. 37. Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și răgușit, ci-i mai subțire și mai frumos. CREANGĂ, P. 22. • (Adverbial) Oamenii tăcură, dar se plecară ușor înainte. Unul zise gros: Ce vești?... Vești ne trebuie nouă? Dreptate ne trebuie. DUMITRIU, B. forme 19. Mînecuță cel mic dădu drumul unui rîs ascuțit. Rîdeau și ceilalți, gros. SADOVEANU, P. M. 25. Prind cocoșii a cînta Și de ici și de colea, Cînd mai gros, cînd mai subțire. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 163. 2. (Învechit, despre oameni) Incult, bădăran, necioplit. Auzisem că voi, poeți, scriitori vestiți, Îndată ce ați murit, vă faceți cam neciopliți, Cam groși, necivilizați. ALEXANDRESCU, M. 237. Forme diferite ale cuvantului gros5: groÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GROS: GROS1, GROÁSĂ, groși, groase, adjectiv, adverb, substantiv neutru, substantiv masculin I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite. Trunchi gros. • Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare cuprinsă între ileon și anus. ♦ (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Dezvoltat mult în lățime. ♦ (popular; la forme) Gravidă, însărcinată. 2. Care are un volum mare, care depășește prin volum dimensiunile obișnuite; voluminos. Carte groasă. • Expresia: Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obișnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază. Strat gros. • Expresia: Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimțit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este țesut din fire groase (I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu; dens. ♦ figurat (Despre întuneric, umbră, ceață etc.) Adânc, compact. II. Adj. figurat 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (învechit) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. adverb 1. (popular și fam.) Mult, din plin, din belșug. Câștigă gros. 2. (învechit) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. substantiv neutru 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de același fel); greu. • Locuţiune adverbiala Din gros = în cantitate mare, din belșug. 2. (popular și fam.) Închisoare. vezi S. m. (regional) Buștean, trunchi; bârnă (groasă). – latina grossus. Forme diferite ale cuvantului gros: groÁsĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GROS: GROS1, GROÁSĂ, groși, groase, adjectiv, adverb, substantiv neutru, substantiv masculin I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite. Trunchi gros. • Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare cuprinsă între ileon și anus. ♦ (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Dezvoltat mult în lățime. ♦ (popular; la forme) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depășește prin volum dimensiunile obișnuite; voluminos. Carte groasă. • Expresia: Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obișnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază. Strat gros. • Expresia: Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimțit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este țesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu; dens. ♦ figurat (Despre întuneric, umbră, ceață etc.) Adânc, compact. II. Adj. figurat 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (învechit) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. adverb 1. (popular și fam.) Mult, din plin, din belșug. Câștigă gros. 2. (învechit) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. substantiv neutru 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de același fel); greu. • Locuţiune adverbiala Din gros = în cantitate mare, din belșug. 2. (popular și fam.) Închisoare. vezi S. m. (regional) Buștean, trunchi; bârnă (groasă). – latina grossus. Forme diferite ale cuvantului gros: groÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GROS: GROS3 substantiv neutru singular (Învechit) Închisoare. Închisoarea sau grosul ce fieșcare spătar trebuia să aibă în casa sa. ODOBESCU, S. I 275. • (Astăzi numai în construcție cu prepoziție «la» și de obicei pe lîngă verbele băga», «a pune», «a zăcea» etc.) Te-or pune la gros... vai de ciolanele tale. SADOVEANU, P. S. 78. Am scăpat din Focșani cum am putut... că de punea mîna ispravnicul pe noi, ne trîntea poate la gros. ALECSANDRI, T. I 117. Cît ești, codri, de frunzos, Iarna putrezești tu gios Și voinicii zac la gros! id. P. P. 263. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GROS: GROS adjectiv, s. 1. adjectiv corpolent, gras, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (popular) trupeș, (regional) încălat. (O femeie gros.) 2. adjectiv mare, voluminos. (Un tom, un dosar gros.) 3. substantiv (termen militar) mulțime, (învechit și popular) mijloc, (învechit) greime, greu, temei, toi. (gros armatei.) 4. adjectiv borcănat, umflat, (regional) borcănos. (Are nasul gros.) 5. adjectiv dens. (Fluid gros.) 6. adjectiv adînc, compact, dens, des, greu. (Ceață gros.) 7. adjectiv cald, călduros. (Haine gros.) 8. adjectiv adînc, grav, jos, profund, (figurat) cavernos. (O voce gros; un timbru gros.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GROS: GROS2 substantiv neutru singular Partea cea mai mare, cea mai numeroasă a unei colectivități; marea majoritate. Husein-aga, cu grosul oștii, închidea ca un zid Cornul-lui-Sas. SADOVEANU, O. VII 13. Pe cărarea sură, în coborîrea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. REBREANU, P. S. 20. Pentru grosul publicului... forma polemică e mai nimerită. GHEREA, ST. Hristos II 8. • Locuţiune adverbiala Din gros = în cantitate mare, mult, din belșug. Avea pe mînă averea copiilor, sporită din gros de tata-socru. La TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru groș: groș (gróși), substantiv masculin – Veche monedă care valora la început 1/48 dintr-o marcă de argint. A fost bătută în Moldova la sfîrșitul secolul XIV. latina grossus, intrat în limba română prin intermediul poloneză grosz, germana medicina grosse, germana Grosch(en), conform limba neogreacă γρόσσο, limba bulgară, limba sârbă groš, limba turcă guruș (Ronzvalle 122). – derivat groșiță, substantiv feminin (monedă divizionară de argint, de valoare variabilă), conform poloneză groszyk, limba sârbă, limba slovenă grošič. Din limba turcă derivă dubletul învechit gruș, substantiv masculin (monedă turcească de 40 de aspri). Forme diferite ale cuvantului gros: gróși Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GROS: GROS1 adverb Mult, din plin. Pe lîngă asta era și ageamie și-nfumurată că nimeni nu știe juca mai bine ca ea – și, se-nțelege, pierdea gros. CARAGIALE, O. III 34. [La cărți] tot meșteșugu-i de-a giuca gros. ALECSANDRI, T. I 118. • Expresia: A bate (pe cineva) gros = a bate (pe cineva) tare, a-i trage o bătaie bună, zdravănă. Hai, mă, s-o batem gros. BIBICESCU, P. P. 193. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GROS4: GROS4, groși, substantiv masculin Trunchi de copac tăiat, lung, retezat la capete și curățat de crengi (uneori și de coajă); buștean. Apa... [Motrului] este mare de se coboară pre dînsa groșii (butucii) de brad ce se aduc din munte. I. IONESCU, M. 70. Da pe Gruia că-l ducea... La roșteiul temniții, Și pe Gruia că-l punea Cît un gros cu fața-n jos. BIBICESCU, P. P. 297. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GROȘ: GROȘ grosi m. învechit 1) Monedă măruntă de argint care a circulat, în evul mediu, în unele țări europene (Italia, Franța, Polonia etc.). 2) Monedă rusească (egală la început cu două copeici, mai târziu egală cu o jumătate de copeică). 3) Monedă divizionară care a circulat în Polonia și Austria. /<germ. Groschen, poloneză grosz Forme diferite ale cuvantului gros: grosi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gros: gros a. 1. de volum mare (în opozițiune cu subțire): lemn gros; 2. des: fir gros; 3. ordinar: postav gros; 4. prost: cap gros; 5. figurat grosolan: vorbe groase. [latina GROSSUS]. ║ n. 1. partea cea mai groasă: grosul arborelui; 2. partea cea mai însemnată: grosul armatei. ║ adverb mult: a cheltui, a juca gros. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru GROS: GROS adjectiv 1. Gros, T. (BCI XII 141); -a secolul XVI (PGov f° 10) -escul, St. (IO 83); Stan cel gros (16 B IV 100). 2. Grosu (I Div); – Martin (Glos). 3. Grosar, ard.; -iu, A., act. 4. Groseș (Mar). 5. Grosilă (17 B I 164, 278). 6. Groșneală, Stan, munt. (BCI II 257), poate fi același cu Stan din § 1. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GROS: GROS2, groși, substantiv masculin Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți. • Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale. – Din germana Gros. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GROS: GROS2, groși, substantiv masculin Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți. • Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale. – Din germana Gros. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GROȘ: GROȘ, groși, substantiv masculin Monedă veche de argint care a circulat în secolele XIV-XIX în Europa centrală și de vest, ajungînd și în Moldova. La masa de la amiaz plătim pentru fieștecare 9 groși, adecă un sorocovăț. KOGĂLNICEANU, S. 74. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GROS: GROS adjectiv, substantiv verbal bădăran, grosolan, ignorant, incult, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvățat, nepoliticos, ordinar, prost, simplu, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru gros: gros adjectiv, substantiv verbal BĂDĂRAN. GROSOLAN. IGNORANT. INCULT. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÎNVĂȚAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. PROST. SIMPLU. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GROȘ: GROȘ, groși, substantiv masculin Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germana Groschen, poloneză grosz. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GROȘ: GROȘ, groși, substantiv masculin Monedă străină de argint, care a circulat odinioară și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germana Groschen, poloneză grosz. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GROS: GROS3 n. Parte mai numeroasă, mai mare din ceva (dintr-un colectiv, dintr-un ansamblu de obiecte, dintr-o lucrare etc.). /<lat. grossus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GROS: GROS substantiv verbal arest, buștean, butuc, buturugă, ciot, închisoare, obadă, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru gros: gros substantiv verbal AREST. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. ÎNCHISOARE. OBADĂ. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru GROȘ: GROȘ, groși, substantiv masculin Monedă străină de argint care a circulat odinioară și în Moldova. – germana Groschen. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru groș: groș n. veche monedă de argint: cu groașe lipovenești popular [slava groș (din nemțesc Groschen)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GROS: GROS1 adverb popular fam. În cantitate mare; mult. * Din gros din plin; din belșug. /<lat. grossus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gros: gros adjectiv masculin, plural groși; forme singular groásă, plural groáse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gros: gros1 adjectiv masculin, plural groși; forme groásă, plural groáse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gros: gros (buștean, bârnă) substantiv masculin, plural groși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gros: gros2 (buștean, bârnă) substantiv masculin, plural groși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gros: gros (majoritate, închisoare) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gros: gros3 (majoritate, închisoare) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru groș: groș (monedă) substantiv masculin, plural groși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru groș: groș (monedă) substantiv masculin, plural groși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Gros: Gros ≠ subțire, pițigăiat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIC GROS' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Gros Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gros dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O femeie gros. Un tom, un dosar gros. Gros armatei. Are nasul gros. Fluid gros. Ceață gros. Haine gros. O voce gros; un timbru gros. GROȘ grosi m. Un tom, un dosar gros. Grosul armatei. O voce grosoasă; un timbru gros. * Din gros din plin; din belșug. |
GRAMATICA cuvântului Gros? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gros. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Gros poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE gros5? Vezi cuvântul gros5 desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gros5?[ gros5 ] Se pare că cuvântul gros5 are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Gros Inţelegi mai uşor cuvântul gros dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rar A fi gros de sau la cap = a fi greu de cap, vezi greu locuțiune adjectiv Despre oameni Cu punga groasă sau gros la pungă = avut, bogat locuțiune adjectiv Despre oameni Gros la sau de obraz = lipsit de bun-simț, bădăran Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțitor Gros la sau în ceafă sau cu ceafa groasă = bogat; mai rar bădăran A fi gluma cam groasă = a se îngroșa gluma, vezi îngroșa Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare cuprinsă între ileon și anus Gros la pungă = bogat Gros la sau de obraz = a obraznic; b nesimțit Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit Gros la sau în ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran Locuţiune adverbiala Din gros = în cantitate mare, din belșug Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare cuprinsă între ileon și anus Gros la pungă = bogat Gros la sau de obraz = a obraznic; b nesimțit Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit Gros la sau în ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran Locuţiune adverbiala Din gros = în cantitate mare, din belșug Locuţiune adverbiala Din gros = în cantitate mare, mult, din belșug A bate pe cineva gros = a bate pe cineva tare, a-i trage o bătaie bună, zdravănă Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Gros |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și lua lumea în cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul gros are forma: groși
