 | as |
|
| Metal [ me-tal ] VEZI SINONIME PENTRU metal PE ESINONIME.COM definiția cuvântului metal în mai multe dicționareDefinițiile pentru metal din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru METAL: METÁL (< germană) substantiv neutru Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, care formează ioni pozitiv. Toate metal sunt solide la temperatura obișnuită, cu excepția mercurului, care este lichid. Cu oxigenul formează de obicei oxizi cu caracter bazic. • Metal alcalin vezi alcalin. • Metal alcalino-pământos vezi alcalino-pământoase. • Metal feros = material metalic ce cuprinde ca element de bază fierul (fonte, oțeluri). • Metal dur = aliaj cu duritate foarte mare, cu punct de topire ridicat. Conține, în general, carburi de crom, de wolfram, de titan etc. Se folosește la fabricarea sculelor așchietoare. • Metal prețios = denumire pentru unele metale nobile (aurul, platina, argintul). • Metal nobil = metal care se oxidează greu, foarte rezistent din punct de vedere chimic (ex. aurul, argintul, metalele din familia platinei). • Metal rar = metal relativ nou în tehnică, care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. În număr de peste 50, se deosebesc de metal r. ușoare, greu fuzibile, radioactive, disperse. Se folosesc în tehnica modernă ca atare sau în aliaje (ex. seleniul, germaniul, beriliul, molibdenul, wolframul, litiul actiniul, zirconiul, hafniul etc.). Conținutul de m.r. din scoarța Pământului (în raport cu masa ei) este de 0,53% (din care 0,41% revine titaniului). • Metal greu = metal cu greutate moleculară mare, în general toxic pentru plante și animale chiar în concentrații mici (ex. mercurul, cromul, cadmiul, plumbul, cuprul). • Metal nativ = metal prețios (aur, argint, platină) ce se găsește izolat în masa unui zăcământ primar sau aluvionar. Masa lui variază de la câteva grame până la câteva zeci de kilograme. Cea mai mare bucată de aur nativ a fost găsită în Austria (285 kg împreună cu cuarț). • Metale tranziționale = elemente chimice care ocupă o poziție de tranziție între metale și nemetale (ex. actinoidele, lantanoidele etc.). Au unele proprietăți specifice comune (de ex., formează compuși complecși). Se mai numesc elemente tranziționale. • Arta metalului = realizarea unor obiecte de artă din metal prin modelarea artistică a acestuia. Se obține prin ștemuire (obținerea unor piese decorative în relief), turnare (executarea unei sculpturi în metal după un mulaj în gips), feronerie (realizarea unor grilaje ornamentale, balustrade etc. prin ciocănire sau deformare plastică la cald) etc. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru METAL: METÁL, metale, substantiv neutru 1. Element chimic, cu un luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită, care se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de săruri, oxizi etc. Uralul reprezintă o adevărată comoară de metale și materii chimice. PROBL. geografie I 193. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori din limba sa de metalurgie EMINESCU, N. 37. Metal prețios = metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care nu se oxidează și nu se alterează decît cu greutate. Aurul și argintul sînt metale prețioase. 2. Aliaj al unor metale. Oțelul, bronzul, alama sînt metale. Metal dur = aliaj cu duritate mare și rezistență mare la uzură. ♦ Amestec de concrețiuni, aglomerat de pulberi metalice sau forme tranzitorii între aliaje și compuși. – plural și: (învechit) metaluri (MACEDONSKI, O. IV 145, CARAGIALE, T. II 81, ALEXANDRESCU, M. 254). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru METAL: METÁL, metale, substantiv neutru 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; prin extensie aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. • Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ figurat Bani. 2. (popular; la plural ) Substanță chimică. [plural și: (rar) metaluri] – Din limba franceza métal, germana Metall. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru METAL: METÁL, metale, substantiv neutru 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; prin extensie aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. • Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ figurat Bani. 2. (popular; la plural ) Substanță chimică. [plural și: (rar) metaluri] – Din limba franceza métal, germana Metall. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru metal: *metál n., plural e, rar urĭ (latina metallum, despre vgr. métallon. vezi medalie). chimie Corp simplu dotat cu o strălucire particulară numită luciŭ metalic, în general bun conductor de căldură și de electricitate și care posedă, pe lîngă asta, proprietatea de a da, combinîndu-se cu oxigenu, cel puțin un acid bazic: feru e metalu cel maĭ útil. – Toate metalele-s solide la temperatura ordinară, afară de mercur, care e lichid, și de idrogen, care e gazos. Principalele sînt: auru, argintu, platina, mercuru, cupru, aluminiu, feru, staniu, plumbu, zincu ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru METAL: METÁL substantiv neutru 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [plural -le, -luri. / conform limba franceza métal, germana Metall < latina metallun]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru METAL: METÁL1, metale, substantiv neutru Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și electricitate, ductil și maleabil, solid la temperatură obișnuită. (din limba franceza métal, germana Metall, latina metallum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru METAL: METÁL metale n. Element chimic cu luciu specific, caracterizat prin conductibilitate termică și electrică, opacitate, ductibilitate și maleabilitate. /<fr. métal, germana Metall Forme diferite ale cuvantului metal: metale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru metal: metal n. corp simplu, lucitor, bun conducător de căldură și de electricitate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru METAL: METAL substantiv (chimie) (învechit) madem. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru metal: metál substantiv neutru, plural metále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru metal: metál substantiv neutru, plural metále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'METAL' METAHIRISÍmetaistóricmetaistórieMETÁLMETALMETALÁREMETALAZBÉSTMETALDEHÍDĂMETALÉPSĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL metal Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului metal dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii METÁL metale n. |
GRAMATICA cuvântului metal? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului metal. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul metal poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE metal? Vezi cuvântul metal desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul metal?[ me-tal ] Se pare că cuvântul metal are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL metal Inţelegi mai uşor cuvântul metal dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFeros = material metalic ce cuprinde ca element de bază fierul fonte, oțeluri Dur = aliaj cu duritate foarte mare, cu punct de topire ridicat Prețios = denumire pentru unele metale nobile aurul, platina, argintul Nobil = m Rar = m Greu = metal cu greutate moleculară mare, în general toxic pentru plante și animale chiar în concentrații mici ex Nativ = m Metale tranziționale = elemente chimice care ocupă o poziție de tranziție între metale și nemetale ex Arta metalului = realizarea unor obiecte de artă din m Metal prețios = metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care nu se oxidează și nu se alterează decît cu greutate Metal dur = aliaj cu duritate mare și rezistență mare la uzură Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate Metal prețios = aurul, platina și argintul Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate Metal prețios = aurul, platina și argintul Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL metal |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face jocul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul metal are forma: metále
