|
Metafizică [ me-ta-fi-zi-că ] VEZI SINONIME PENTRU metafizică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului metafizica în mai multe dicționareDefinițiile pentru metafizica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru METAFIZICĂ: METAFÍZICĂ substantiv feminin Metodă de cercetare a fenomenelor, diametral opusă metodei dialectice, care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere și neagă contradicțiile interne ale obiectelor. În țara noastră sînt unul din cei dintîi cari au zdruncinat toate teoriile metafizicei estetice. GHEREA, ST. Hristos III 205. ♦ (În filozofia veche premarxistă) Parte a filozofiei care se ocupa de problemele care ieșeau din cadrul experienței (dumnezeu, suflet, libertate, voință etc.). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru METAFIZICĂ: METAFÍZICĂ substantiv feminin 1. (În filozofia premarxistă) Parte a filozofiei care tratează speculativ principiile fundamentale ale ontologiei. 2. Metodă antidialectică de cunoaștere a realității care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere, subapreciază contradicțiile interne ale fenomenelor, nerecunoscând rolul de motor primordial al dezvoltării. [conform limba franceza métaphysique, latina metaphysica, germana Metaphysik < greacă meta – după, physike – fizică]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru metafizică: metafizică forme 1. partea filozofiei ce tratează despre primele principii ale cunoștințelor noastre și despre ideile universale; 2. figurat abuz de abstracțiune; 3. analiză prea subtilă a sentimentelor; 4. părțile cele mai înalte ale unei științe sau arte. [literar ceea ce vine după fizică: nume dat de discipolii lui Aristotele unei opere a maestrului lor care venia după tractatele sale de fizică și în care acest filozof studia realitățile supreme ale cugetării]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru METAFIZICĂ: METAFÍZICĂ forme 1) Cercetare rațională a fenomenelor care nu pot fi percepute prin simțuri; explicație generală. 2) Parte a filozofiei care studiază cauzele primare și primele principii ale (cunoașterii) lumii. 3) Metodă de cunoaștere, care concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere. /<fr. métaphysique, germana metaphysisch Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru metafizică: metafízică substantiv feminin, genitiv dativ articulat metafízicii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru metafizică: metafízică substantiv feminin, genitiv dativ articulat metafízicii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'METAFIZICA' METAFILOZOFÍEMETAFÍTEmetafízăMETAFÍZICmetafízicăMETAFIZICÉSCMETAFIZICIÁNmetafiziciánăMETAFONÍE |
GRAMATICA cuvântului metafizică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului metafizică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul metafizică poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE metafizică? Vezi cuvântul metafizică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul metafizică?[ me-ta-fi-zi-că ] Se pare că cuvântul metafizică are cinci silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala ca frunza și ca iarba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|