 | as |
|
| Meşter [ meş-ter ] VEZI SINONIME PENTRU meşter PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mester strica în mai multe dicționareDefinițiile pentru mester strica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MEȘTER: MEȘTÉR, meșteri, substantiv masculin 1. Muncitor calificat care exercită o meserie manuală ( vezi meseriaș) sau tehnician care coordonează activitatea mai multor muncitori într-un atelier sau într-o secție a unei întreprinderi; maistru. Meșterii lucrau fără întrerupere și nu mai aflau răgaz. SADOVEANU, O. VI 385. Meșterii grăbea, Sforile-ntindea, Locu-l măsura, Șanțuri mari săpa Și mereu lucra Zidul ridica. ANT. literar popular I 498. Nouă meșteri mari Calfe și zidari. ALECSANDRI, P. P. 186. (Urmat de specificarea calificării) Meșter lăcătuș. ▭ Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. • (Adjectival) A fost odată într-un oraș oarecare un țigan covaci care era cel mai meșter fierar din toată împărăția. POPESCU, II 110. 2. Persoană pricepută, îndemînatică, abilă. Mare meșter este Bălcescu în întrebuințarea verbului. Mai ales din succesiunea timpurilor, obține el efecte stilistice dintre cele mai interesante. VIANU, A. P. 35. Ca dumneata meșter de șagă nu mai este altul. MIRONESCU, S. A. 91. Am citit pe Turgheniev. Mare meșter! Mare de tot. CARAGIALE, O. VII 166. • figurat Zdrobită-n praf murea arama Și codrul chiotea, viteazul; Iar tu, frățîne, mare meșter, Biruitor frîngeai zăgazul. GOGA, P. 17. • (Adjectival) Hora s-a spart, și Gavrilă Tonțoroi, cel mai meșter în chiuituri, ia cîrma unui brîu sau bătute. HOGAȘ, DR. II 185. Dacă-i fi meșter și-i izbuti, să știi c-am să te fac mai mare. CREANGĂ, P. 58. Fură omorîți atunci... Mihai Karacsoni, meșter căpitan de artilerie, și mulți alții, vestiți prin meritul și avuțiile lor. BĂLCESCU, O. II 258. (figurat; despre mîini, degete) Se-ntrec țesătorii cu degete meștere, DEȘLIU, G. 47. La început, mintea i-a fost senină, parcă o mînă meșteră nevăzută i-ar fi șters din creieri toate amintirile. REBREANU, P. S. 110. 3. (Învechit) Titlu dat unei persoane respectate pentru știința sau talentul ei. vezi maestru. Ah! meștere Ruben... cartea ta într-adevăr minunată este! EMINESCU, N. 49. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru meșter: méșter (méșteri), substantiv masculin – 1. Maestru, maistru. – 2. (Adj.) Expert, cunoscător. germana Meister, prin intermediul limba slavă (veche) mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din în limba maghiara mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), conform limba neogreacă μάστορας, albaneză mještrë, limba turcă mehter, limba slovenă mešter. conform Și măestru. Meșter-grindă, substantiv feminin (grinda principală), folosită în Transilvania, este calc din în limba maghiara Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. derivat meșteră, adjectiv feminin (expertă, dibace); meștereasă, substantiv feminin (femeie practică, experimentată); meșteri, verb (a lucra; a se întreține); meșterie, substantiv feminin (meserie, disciplină); meșteriță, substantiv feminin (femeie dibace); meșteresc, adjectiv (de meșter, artistic); meșteșug (variantă meșterșug), substantiv neutru (ocupație, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleșug), din în limba maghiara mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în secolul XVII; meșterșugui, verb (a lucra), secolul XVII, învechit; meșteșugar, substantiv masculin (muncitor; artizan); meșteșugăreț, adjectiv (muncitor, dibaci); meșteșugi, verb (a lucra artistic; a învăța, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meșteșugos, adjectiv (dibaci, iscusit). Forme diferite ale cuvantului mester: méșteri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MEȘTER: MÉȘTER, -Ă, meșteri, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. • Expresia: Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și forme, adjectiv (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și forme (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din limba maghiară mester. Forme diferite ale cuvantului mester: mester-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MEȘTER: MÉȘTER, -Ă, meșteri, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. • Expresia: Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și forme, adjectiv (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și forme (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din limba maghiară mester. Forme diferite ale cuvantului mester: mester-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru meșter: méșter m. (ung. mester, despre germana meister. vezi maĭstru, măĭestru, vagmistru). Meseriaș, meșteșugar acela care se pricepe la o meserie (lăcătuș, ferar, tîmplar, zidar ș. a.). Meșteru Strică, meșter prost care nu drege, ci strică. Meșteru strică și drege de frică, se zice cînd ai stricat un lucru și, de frică, îl facĭ la loc cum a fost. Adj. figurat Priceput, dibacĭ, abil: meșter la treabă, la războĭ, la joc, (și fem.) femeĭ meștere la țesut, la farmece. Cp. cu membră, șefă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MEȘTER: MÉȘTER mesteri m. 1) Persoană specializată într-o meserie. mester-tâmplar. 2) Muncitor calificat care îndrumă alți muncitori sau care conduce un sector de producție; maistru. 3) Persoană care dă dovadă de pricepere, de iscusință într-un anumit gen de activitate. /<ung. mester Forme diferite ale cuvantului mester: mesteri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MEȘTER: MEȘTER substantiv, adjectiv 1. substantiv maestru, maistru. (mester într-o uzină.) 2. adjectiv abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (popular) mehenghi, (învechit și regional) pricopsit, (prin Transilvania) prinzaci, (învechit) meșteșugareț, practic, (familial figurat) breaz. (Un om mester.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru meșter: meșter a. și m. 1. cel ce a învățat o meserie și o poate învăța și pe alții: meșter zidar; 2. lucrător dibaciu; 3. figurat abil, excelent: meșter în răsboaie; 4. femeie meșteră, verb reflexiv:ăjitoare. [Ung. MESTER (din nemțesc Meister)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru meșter: méșter substantiv masculin, adjectiv masculin, plural méșteri; forme singular méșteră, genitiv dativ articulat méșterei, plural méștere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru meșter: méșter adjectiv masculin, substantiv masculin, plural méșteri; adjectiv feminin, substantiv feminin méșteră, plural méștere Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru meșter: meșter substantiv verbal FAURMAUR. MAESTRU. MESERIAȘ. MEȘTERGRINDĂ. MEȘTEȘUGAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MEȘTER: MÉȘTER substantiv, adjectiv 1. substantiv verbal maistru. 2. adjectiv verbal îndemînatic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MESTER STRICA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MEȘTER Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului meşter dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÉȘTER meȘteri m. MeȘter-tâmplar. MeȘter într-o uzină. Un om meȘter. |
GRAMATICA cuvântului MEȘTER? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului meşter. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MEȘTER poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE meşter? Vezi cuvântul meşter desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul meşter?[ meş-ter ] Se pare că cuvântul meşter are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MEȘTER |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A culege lauri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul meșter are forma: méșteră
La plural substantivul meșter are forma: méșteri
