 | as |
|
| Meridian [ me-ri-di-an ] VEZI SINONIME PENTRU meridian PE ESINONIME.COM definiția cuvântului meridian în mai multe dicționareDefinițiile pentru meridian din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru meridian: *meridián, -ă adjectiv (latina meridianus, de amează, de mează-zi, despre meridies, amează, din *medi-dies, despre médius, mijlociŭ, și dies, zi, compus ca și limba română mează-zi. vezi post-meridian). De amează: timpu meridian. Umbră meridiană, aceĭa pe care o aŭ lucrurile la amează. Înălțime meridiană, înălțimea unuĭ astru deasupra orizontuluĭ cînd trece la meridian. Lunetă meridiană, lunetă a căreĭ axă optică se poate îndrepta în toate direcțiunile în planu meridian al loculuĭ în care e instalată fără să ĭasă din acest plan. Linie meridiană, linie presupusă că e trasă pe suprafața pămîntuluĭ, de la nord la sud, în planu meridian al unuĭ locuțiune S. forme Meridiană, linia meridiană. Meridiana unuĭ loc, intersecțiunea planuluĭ meridian al acestuĭ loc cu orizontu. Meridiana timpuluĭ mijlociŭ, curbă trasă în prejuru liniiĭ de amează pe un cadran solar și care arată ameaza în timp mediŭ pentru fiecare lună. substantiv neutru, plural e. Meridian, mare cerc presupus că trece pin ceĭ doĭ polĭ și că împarte pămîntu în doŭă emisfere. Meridian ceresc, care trece pin axa lumiĭ și zenitu observatoruluĭ. Meridian terestru, care trece pin axa pămîntuluĭ și linia verticală a unuĭ locuțiune Primu meridian saŭ meridianu de origine, acela de la care începĭ să socoteștĭ longitudinea. Meridian magnetic, plan vertical care trece pin centru pămîntuluĭ și direcțiunea aculuĭ magnetic orizontal. Forme diferite ale cuvantului meridian: meridian-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERIDIAN: MERIDIÁN, -Ă, meridiane, substantiv neutru, substantiv feminin, adjectiv 1. substantiv neutru Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu semiplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. • Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic. (astronomie) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești. Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului. 2. substantiv neutru (matematică) Curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație. 3. S. forme Cadran solar care indică ora amiezii. 4. S. forme Canapea cu spătar și brațe inegale, care ține loc de șezlong. 5. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [ pronunție: -di-an] – Din latina meridianus, italiana meridiano, limba franceza méridien. Forme diferite ale cuvantului meridian: meridian-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MERIDIAN: MERIDIÁN, -Ă I. adjectiv referitor la un meridian. ♦ cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (II, 1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. II. substantiv neutru 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ♦ plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului. 2. intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ♦ meridian ceresc = cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. 3. (în acupunctură) linie imaginară a suprafeței pielii care unește diferite puncte corespunzând unui anumit organ. II. substantiv feminin 1. intersecție a unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ♦ (astr.) ă locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. (arheologie) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spătar și brațe inegale, care ține loc de șezlong. (< latina meridianus, italiana meridiano, limba franceza méridien) Forme diferite ale cuvantului meridian: meridian-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERIDIAN: MERIDIÁN, meridiane, substantiv neutru (Uneori determinat prin «pămîntesc») Fiecare dintre liniile imaginare în formă de cerc, care, în număr de 360, trec prin polii globului pămîntesc tăind ecuatorul printr-un unghi drept și servesc la stabilirea poziției longitudinale a punctelor de pe glob. Oameni de altă rasă și animale de sub alt meridian. C. PETRESCU, A. 288. • (Poetic) Își desenează [norii] pe cer hărțile unor continente necunoscute, navigind apoi în lungul țărmurilor neexplorate încă. Unul după altul rămîn în urmă meridianele acestor lumi ciudate. BOGZA, C. O. 53. Primul meridian = meridianul stabilit prin convenție internațională ca fiind cel care trece prin localitatea Greenwich din Anglia și în raport cu care se calculează longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței pămîntului cu planul vertical care include direcția acului magnetic. ♦ Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. • Meridian ceresc = intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. – Pronunțat: -di-an. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERIDIAN: MERIDIÁN, meridiane, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu semiplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. • Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic. (astronomie) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești. Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului. 2. substantiv neutru (matematică) Curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație. 3. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [ pronunție: -di-an] – Din latina meridianus, italiana meridiano, limba franceza méridien. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MERIDIAN: MERIDIÁN substantiv neutru 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc și determină gradele de longitudine. • Plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului. 2. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. • Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. // adjectiv Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [pronume -di-an. / < limba franceza méridien, conform italiana meridiana, latina meridies – amiază]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIDIAN: MERIDIÁN meridiane n. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin cei doi poli geografici ai Pământului și care servesc drept punct de reper pentru determinarea longitudinii geografice. [silabe -di-an] /<lat. meridianus, italiana meridiano, limba franceza méridien Forme diferite ale cuvantului meridian: meridiane Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru meridian: meridian n. cerc imaginar al sferei terestre ce trece prin polii și zenitul observatorului: ca punct de plecare se iea un prim meridian dela care se socotesc toate celelalte, spre răsărit și spre apus. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru meridian: meridián substantiv neutru, plural meridiane; adjectiv masculin meridieni; fem. meridiană, plural meridiene Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru meridian: meridián adjectiv n. (silabe -di-an), forme meridiánă; plural n. și forme meridiáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru meridian: !meridián1 (-di-an) adjectiv masculin; forme meridiánă, plural meridiáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru meridian: meridián substantiv neutru (silabe -di-an), plural meridiáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIDIAN: MERIDIAN substantiv (georgrafic) (învechit) miazăzian. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru meridian: meridián2 (-di-an) substantiv neutru, plural meridiáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MERIDIAN' MERGUIMERGÚLMERICÍSMmerídăMERIDIÁNMERIDIÁNĂMERIDIONÁLMERIDIONALICÉSCMERÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL meridian Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului meridian dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MERIDIÁN meridiane n. |
GRAMATICA cuvântului meridian? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului meridian. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul meridian poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE meridian? Vezi cuvântul meridian desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul meridian?[ me-ri-di-an ] Se pare că cuvântul meridian are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL meridian Inţelegi mai uşor cuvântul meridian dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich Marea Britanie și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic Astronomie Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului ♦ cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian II, 1 și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului ♦ plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului ♦ meridian ceresc = cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului ă locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană Primul meridian = meridianul stabilit prin convenție internațională ca fiind cel care trece prin localitatea Greenwich din Anglia și în raport cu care se calculează longitudinea punctelor de pe glob Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței pămîntului cu planul vertical care include direcția acului magnetic Meridian ceresc = intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich Marea Britanie și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic Astronomie Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului Plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului // adjectiv Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian 1 și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului Meridian de origine = meridianul zero, primul meridian; meridian geografic = meridian terestru; meridian terestru vezi meridian geografic; meridianul zero vezi meridian de origine |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL meridian |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vorbi sau a spune ca la sau ca din carte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul meridian are forma: meridiane
