|
Mergere [ mer-ge-re ] VEZI SINONIME PENTRU mergere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mergere în mai multe dicționareDefinițiile pentru mergere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERGERE: MÉRGERE substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a merge; pornire, plecare, ducere. Serdarul luase cu prilejul mergerii la școală a lui Costache, manele de Bălcescu. CAMIL PETRESCU, O. I 148. A ta e mergerea mereu Spre țintă. COȘBUC, P. I 287. verb reflexiv:a... să lasă slobodă mergerea lamelor încotro vor voi. DRĂGHICI, R. 162. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERGERE: MÉRGERE substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a merge și rezultatul ei; mișcare (a unei ființe sau a unui obiect mobil) dintr-un loc în altul; deplasare, mers. – vezi merge. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERGERE: MÉRGERE substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a merge și rezultatul ei; mișcare (a unei ființe sau a unui obiect mobil) dintr-un loc în altul; deplasare, mers. – vezi merge. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERGERE: MERGERE s. 1. deplasare, mers, mișcare. (mergere lui prin grădină.) 2. ducere, mers, plecare, pornire. (După mergere lui de acolo.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mergere: mérgere (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mérgerii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mergere: mérgere substantiv feminin, genitiv dativ articulat mérgerii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MERGERE' merevárăMERGĂTÓRMÉRGEMERGENTHALERMÉRGEREMERGUIMERGÚLMERICÍSMmerídă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mergere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mergere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mergere lui prin grădină. După mergere lui de acolo. |
GRAMATICA cuvântului mergere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mergere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mergere poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mergere? Vezi cuvântul mergere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mergere?[ mer-ge-re ] Se pare că cuvântul mergere are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mergere |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i chiorăi cuiva mațele de foame?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|