 | as |
|
| Menţiune [ men-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU menţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mentiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru mentiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MENȚIUNE: MENȚIUNE s. 1. amintire, citare, indicare, menționare, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (mentiune unui fapt semnificativ.) 2. (concret) consemnare, însemnare, notație, notă, (învechit) izvod, semn. (O mentiune răzleață pe marginea unui manuscris.) 3. (concret) indicație, însemnare, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea mentiune...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MENȚIUNE: MENȚIÚNE mentiunei forme 1) Aducere la cunoștință; menționare; semnalare. 2) Indicație necesară. 3) Apreciere elogioasă pentru anumite merite. * Diplomă cu mentiune diplomă specială înmânată studenților eminenți. 4) Distincție onorifică, mai mică decât premiul, acordată unor elevi, unor participanți la o competiție etc. [silabe -ți-u-] /<fr. mention, latina mentio, mentiuneonis Forme diferite ale cuvantului mentiune: mentiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MENȚIUNE: MENȚIÚNE, mențiuni, substantiv feminin 1. Semnalare, pomenire, menționare; (concret) notă în care se dau informații referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicație, specificare. 2. Distincție onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoși, concurenților la o competiție etc. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza mention, latina mentio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MENȚIUNE: MENȚIÚNE, mențiuni, substantiv feminin 1. Semnalare, pomenire, menționare; (concret) notă în care se dau informații referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicație, specificare. 2. Distincție onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoși, concurenților la o competiție etc. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza mention, latina mentio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MENȚIUNE: MENȚIÚNE, mențiuni, substantiv feminin 1. Menționare, relatare (în scris sau oral), semnalare; indicație specială pentru a scoate ceva în evidență; specificare, precizare. 2. Distincție care constă în citarea elogioasă a cuiva, în urma succesului obținut la un concurs, un examen etc. – Variantă: (învechit) ménție (NEGRUZZI, S. I 304) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MENȚIUNE: MENȚIÚNE substantiv feminin 1. Menționare, semnalare; indicație specială, specificare. 2. Distincție care constă în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. [pronume -ți-u-. / conform limba franceza mention, latina mentio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mențiune: mențiune forme mărturie făcută prin graiu sau prin scris: a face mențiunea unui fapt; mențiune onorabilă, distincțiune acordată întrún concurs după premiul și accesitul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MENȚIUNE: MENȚIÚNE substantiv feminin 1. menționare; specificare, precizare. 2. distincție constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. (< limba franceza mention, latina mentio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mențiune: mențiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat mențiúnii; plural mențiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mențiune: mențiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mențiúnii; plural mențiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MENTIUNE' MENȚIONÁREMENȚIONÁTmenționézmentísmMENȚIÚNEMENTÓLmentoláctMENTOLÁTMENTÓN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mențiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mențiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mențiune unui fapt semnificativ. O mențiune răzleață pe marginea unui manuscris. Poartă următoarea mențiune. MENȚIÚNE mențiunei forme 1 Aducere la cunoștință; menționare; semnalare. * Diplomă cu mențiune diplomă specială înmânată studenților eminenți. Mention, latina mentio, mențiuneonis. |
GRAMATICA cuvântului mențiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mențiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mențiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE menţiune? Vezi cuvântul menţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul menţiune?[ men-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul menţiune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mențiune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: – latina *ingrassiare < grasus?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mențiune are forma: mențiúni
