 | as |
|
| Menţine [ men-ţi-ne ] VEZI SINONIME PENTRU menţine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mentine în mai multe dicționareDefinițiile pentru mentine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a menține (forma la infinitiv) A menține conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MENȚINE: MENȚINE verb 1. a (se) conserva, a (se) păstra, a (se) ține. (A mentine ceva în bună stare.) 2. a păstra, (învechit) a păzi. (A mentine legăturile de prietenie cu cineva.) 3. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (învechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît se va mentine lumea și pămîntul; vechi obicei care se mentine și astăzi.) 4. a dăinui, a dura, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui se mentine pînă astăzi.) 5. a întreține, (figurat) a alimenta, a hrăni. (A mentine o atmosferă de suspiciune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MENȚINE: MENȚÍNE, mențín, verb III. tranzitiv 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; prin extensie a face să dureze. ♦ reflexiv A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din limba franceza maintenir (după ține). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MENȚINE: MENȚÍNE, mențín, verb III. tranzitiv 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; prin extensie a face să dureze. ♦ reflexiv A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din limba franceza maintenir (după ține). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MENȚINE: MENȚÍNE, mențín, verb III. tranzitiv A păstra ceva în aceeași stare, neschimbat. Arta clasică realistă continuă să-și mențină importanța ideologică-estetică și din pricina profundului ei caracter popular. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/3. Încearcă să mențină ordinea cel puțin în Amara prin indulgență și convingere. REBREANU, R. II 117. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MENȚINE: MENȚÍNE verb III. 1. trecut A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. reflexiv A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. [P.i. mențin, conjuncție -nă. / conform italiana mantenere, limba franceza maintenir, după ține]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru menține: mențíne (a mentine) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mențín, persoana a doua singular: tu mențíi, persoana întâi plural: noi mențínem, persoana a doua plural: voi mențíneți; conjunctiv prezent 3 să mențínă; gerunziu menținấnd; participiu menținút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MENȚINE: MENȚÍNE verb I. trecut a păstra ceva neschimbat. II. reflexiv a rămâne în aceeași stare. • a-și păstra același loc, post, aceeași poziție. (după limba franceza maintenir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru menține: menține vezi 1. a ținea ferm și fix; 2. a conserva în aceeaș stare: a menține un regulament; 3. a afirma, a susține: mențin ce-am zis. [După limba franceza maintenir]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru menține: mențíne verb ține Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MENTINE' MENTHAMÉNȚIEMENȚIImențínMENȚÍNEMENȚÍNEREMENȚIONÁMENȚIONÁBILMENȚIONÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL menține Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului menține dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A menține ceva în bună stare. A menține legăturile de prietenie cu cineva. Cît se va menține lumea și pămîntul; vechi obicei care se menține și astăzi. Amintirea lui se menține pînă astăzi. A menține o atmosferă de suspiciune. A menține legăturile de prietenie cu cineva. Amintirea lui se menține până astăzi. Mențíne a menține verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mențín, persoana a doua singular: tu mențíi, persoana întâi plural: noi mențínem, persoana a doua plural: voi mențíneți; conjunctiv prezent 3 să mențínă; gerunziu menținấnd; participiu menținút. |
GRAMATICA cuvântului menține? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului menține. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul menține poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE menţine? Vezi cuvântul menţine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul menţine?[ men-ţi-ne ] Se pare că cuvântul menţine are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL menține |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Harbuzesc, -ească, harbuzești, adjectiv regional; în sintagmele pere harbuzești?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
