 | as |
|
| Memorie [ me-mo-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU memorie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului memorie în mai multe dicționareDefinițiile pentru memorie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MEMÓRIE: MEMÓRIE, memorii, substantiv feminin 1. Proprietate a creierului omenesc de a reține și de a recunoaște sau a reproduce ulterior date furnizate de practică sau de experiența trecută; ținere-de-minte. Mă mir că mai ții minte! -Am o memorie teribilă a cifrelor. BARANGA, I. 166. Cartojan dovedi o memorie fenomenală a numelor. C. PETRESCU, Î. II 140. Alte întîmplări îi răsărită în memorie. despre ZAMFIRESCU, R. 243. 2. Amintire, aducere-aminte. Atunci am putut vedea că memoria durerii e mai intensă decît a plăcerei. BART, 229. • Locuţiune adverbiala Din memorie = pe de rost, fără a se folosi de text sau de anumite note. Cînta din memorie, și foarte bine, toate ariile operelor italiane. GHICA, S. 62. • Expresia: În memoria cuiva = în amintirea cuiva, spre aducerea-aminte a cuiva. Monument ridicat în jnemoria eroilor căzuți pentru apărarea țării. 3. Amintirea pe care posteritatea o păstrează oamenilor mari. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MEMÓRIE: MEMÓRIE, memorii, substantiv feminin 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare). • Locuţiune adverbiala Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă. • Expresia: În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din latina, italiana memoria, limba franceza mémoire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MEMÓRIE: MEMÓRIE, memorii, substantiv feminin 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare). • Locuţiune adverbiala Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă. • Expresia: În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din latina, italiana memoria, limba franceza mémoire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MEMÓRIE: MEMÓRIE memoriei forme 1) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoașterea și reproducerea în conștiință a experienței din trecut (fapte, evenimente, senzații, sentimente, impresii, cunoștințe). 2) Reprezentare mintală; păstrare în amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerată ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri și despre evenimentele marcante din trecut, păstrată de posteritate. [G.-D. memoriei; silabe -ri-e] /<lat., italiana memoria, limba franceza mémoire Forme diferite ale cuvantului memorie: memoriei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MEMÓRIE: MEMÓRIE substantiv feminin 1. Proprietate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit în trecut; facultate intelectuală datorită căreia se rețin datele și cunoștințele căpătate. 2. Amintire. 3. Amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri. 4. Parte componentă a unui ansamblu electronic de calcul în care se pot memora informațiile necesare calculului; memorator. [Gen. -iei. / < latina memoria, conform italiana memoria, limba franceza mémoire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru memorie: memórie (memórii), substantiv feminin – Ținere de minte. latina memoria (secolul XIX). – derivat memoriu, substantiv neutru (cerere, petiție; dare de seamă, disertație), din limba franceza mémoire; memorabil, adjectiv, din limba franceza mémorable; memorandum, substantiv neutru, din limba franceza mémorandum; memorial, substantiv neutru (memorii; jurnal); memorialist, substantiv masculin (autor de memorii), din limba franceza mémorialiste; memoriza, verb (a reține, a fixa în memorie); comemora, verb, din limba franceza commémorer; imemorial, adjectiv, din limba franceza immémorial. Forme diferite ale cuvantului memorie: memórii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MEMÓRIE: MEMÓRIE substantiv feminin 1. capacitate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit anterior. 2. amintire. • amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri. 3. parte componentă a unui sistem electronic de calcul în care se memorează informațiile; memorator (2). (< latina, italiana memoria) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MEMORIE: MEMORIE s. 1. (popular) ținere de minte, (figurat) cap. (Are o memorie fantastică.) 2. (tehnic) memorator. (memorie la computer.) 3. amintire, minte. (I-au rămas în memorie acele zile.) 4. amintire, (învechit) pamente. (Au ciocnit în memorie lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru memorie: memorie forme 1. facultatea de a-și aduce aminte un ce trecut; 2. amintire: a păstra memoria unui eveniment; 3. reputațiune ce se lasă după moarte: de glorioasă memorie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru memorie: memórie substantiv feminin (silabe -ri-e), articulat memória (silabe -ri-a), genitiv dativ articulat memóriei; plural memórii, articulat memóriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru memorie: memórie (-ri-e) substantiv feminin, articulat memória (-ri-a), genitiv dativ articulat memóriei; (la computer) plural memórii, articulat memóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MEMORIE' MEMORIALÍSTmemorialístăMEMORIALÍSTICmemorialísticăMEMÓRIEmemóriiMEMORISCÓPMEMÓRIUMEMORIZÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL memorie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului memorie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MEMÓRIE memoriei forme 1 Facultate a creierului care permite conservarea, recunoașterea și reproducerea în conștiință a experienței din trecut fapte, evenimente, senzații, sentimente, impresii, cunoștințe. Are o memorie fantastică. Memorie la computer. I-au rămas în memorie acele zile. Au ciocnit în memorie lui. Are o memorie fantastică. Memorie la computer. Au ciocnit în memorie lui. |
GRAMATICA cuvântului memorie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului memorie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul memorie poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE memorie? Vezi cuvântul memorie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul memorie?[ me-mo-ri-e ] Se pare că cuvântul memorie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL memorie Inţelegi mai uşor cuvântul memorie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Din memorie = pe de rost, fără a se folosi de text sau de anumite note În memoria cuiva = în amintirea cuiva, spre aducerea-aminte a cuiva Locuţiune adverbiala Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost În memoria cuiva sau a ceva = în amintirea Locuţiune adverbiala Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost În memoria cuiva sau a ceva = în amintirea |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL memorie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua pe cineva cu prăjina?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul memorie are forma: memórii
