|
Melancolic [ me-lan-co-lic ] VEZI SINONIME PENTRU melancolic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului melancolic în mai multe dicționareDefinițiile pentru melancolic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MELANCÓLIC: MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -e, adjectiv 1. (Despre persoane) Stăpînit de tristețe, de deprimare; care are o fire visătoare, închisă, întunecată, posomorită. Nu-s melancolic ca Petrarca. Dar știu să rid, și pling apoi. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 165. Norii toți cînd strălucesc, Melancolic îi privesc Și rămîn cu ochiul jalnic. MACEDONSKI, O. I 112. Dacă artistul e melancolic, amărît... plină de melancolie și de durere va fi opera lui. GHEREA, ST. Hristos II 81. • (Poetic) Șire lungi de melancolici cocori. ODOBESCU, S. III 34. • (Adverbial) Matrozii melancolic cîntă. MACEDONSKI, O. I 153. ♦ (Despre cuvinte, ochi, frunte etc.) Care exprimă, reflectă tristețe apăsătoare, melancolie. A fost odinioară un cavaler tăcut Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă. IOSIF, T. 102. Mai ales garafa goală era în stare de a-l umplea cu cugetări melancolice. EMINESCU, N. 42. Sudoarea roura melancolica lui frunte. NEGRUZZI, S. I 53. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.) Care inspiră, trezește melancolie. Peisaj melancolic, în apele lunii Mai ești pentru unii, Aievea, simbolic. Al țării din vis Dorit paradis. BENIUC, vezi 57. Rîurile se ciorăiau mai jos de brîiele melancolicelor stînce. EMINESCU, N. 5. Era spînzurată o candelă ce ardea neîncetat, dînd o lumină slabă și melancolică. FILIMON, C. 265. • (Adverbial) Clopotele cailor sunau melancolie în noapte. SADOVEANU, O. IV 11. Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. EMINESCU, O. I 206. 2. (Despre un bolnav mintal) Care suferă de melancolie (2). Forme diferite ale cuvantului melancolic: melancolic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MELANCÓLIC: MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. Temperament (sau tip) melancolic = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin sensibilitate și inhibiție. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din limba franceza mélancolique. Forme diferite ale cuvantului melancolic: melancolic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MELANCÓLIC: MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din limba franceza mélancolique. Forme diferite ale cuvantului melancolic: melancolic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MELANCÓLIC: MELANCÓLIC melancoliccă (melancolicci, melancolicce) 1) Care ține de melancolie; propriu melancoliei. Gând melancolic. 2) Care suferă de melancolie; bolnav de melancolie. 3) Care este curpins de melancolie. Caracter melancolic. 4) Care inspiră melancolie; în stare să producă melancolie. Muzică melancoliccă. Privire melancoliccă. /<fr. mélancolique Forme diferite ale cuvantului melancolic: melancoliccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MELANCÓLIC: MELANCÓLIC, -Ă adjectiv 1. Stăpânit de melancolie, de tristețe; deprimat; care are fire închisă. ♦ Care arată, care exprimă melancolie. 2. Care suferă de melancolie (2). [< limba franceza mélancolique]. Forme diferite ale cuvantului melancolic: melancolic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MELANCÓLIC: MELANCÓLIC, -Ă adjectiv 1. (și adverb) stăpânit de melancolie; deprimat. • care exprimă melancolie; trist, posomorât. 2. care suferă de melancolie (2). (< limba franceza mélancolique) Forme diferite ale cuvantului melancolic: melancolic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru melancolic: *melancólic, -ă adjectiv (vgr. melagholikós). Cuprins de melancolie. Trist, descurajat. Care inspiră o vagă tristeță: cîntec melancolic, a cînta melancolic. Forme diferite ale cuvantului melancolic: melancolic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MELANCOLIC: MELANCOLIC adjectiv 1. trist, (învechit) melanholicos. (Om melancolic; privire melancolic.) 2. elegiac, trist. (Poezie cu caracter melancolic.) 3. posomorît, trist. (O noapte melancolic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru melancolic: melancolic a. 1. în care domină melancolia: trist, mâhnit; 2. care inspiră melancolie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru melancolic: melancólic adjectiv masculin, plural melancólici; forme singular melancólică, plural melancólice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru melancolic: melancólic adjectiv masculin, plural melancólici; forme melancólică, plural melancólice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Melancolic: Melancolic ≠ șăgalnic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MELANCOLIC' MELANMELÁNĂMelanchthonMelanchtonMELANCÓLICMELANCOLÍEMELANCOLIZÁMELANDRIUMmelanemíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Melancolic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului melancolic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MELANCÓLIC melancoliccă melancolicci, melancolicce 1 Care ține de melancolie; propriu melancoliei. Gând melancolic. Caracter melancolic. Muzică melancoliccă. Privire melancoliccă. Om melancolic; privire melancolic. Poezie cu caracter melancolic. O noapte melancolic. Om melancolic; privire melancolic. O noapte melancolic. |
GRAMATICA cuvântului Melancolic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului melancolic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Melancolic poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE melancolic? Vezi cuvântul melancolic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul melancolic?[ me-lan-co-lic ] Se pare că cuvântul melancolic are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Melancolic Inţelegi mai uşor cuvântul melancolic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeTemperament sau tip melancolic = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin sensibilitate și inhibiție |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Melancolic |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vulpe argintie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|