 | as |
|
| Nebun [ ne-bun ] VEZI SINONIME PENTRU nebun PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mei nebun în mai multe dicționareDefinițiile pentru mei nebun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBÚN1, -Ă, nebuni, -e, adjectiv I. 1. Care suferă de o boală mintală; alienat, dement, dezechilibrat mintal. Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jălit! CREANGĂ, P. 243. Unde-s șirurile clare din viață-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! EMINESCU, O. I 158. Baba Cloanța cea nebună... aleargă descîntînd. ALECSANDRI, P. I 12. Negreșit că mă socotea nebun. NEGRUZZI, S. I 66. • Expresia: A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva, a iubi peste măsură pe cineva; a-i plăcea la nebunie, a se da în vînt după cineva (sau ceva). Cînd eram fată... umblam nebună după el. DAVIDOGLU, M. 43. Eram nebun după o vară a mea. DELAVRANCEA, la TDRG. Aceste domnițe... erau nebune după joc și pe fiecare noapte rupeau cîte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. ISPIRESCU, L. 232. A fi nebun de bucurie (de groază, de durere etc.) = a fi cuprins, a fi copleșit de bucurie (groază, durere etc.). Mulțimea, nebună de groază, își caută scăparea-n fugă. VLAHUȚĂ, O. A. II 119. I-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. CREANGĂ, P. 292. 2. Nechibzuit, nesocotit. Nu sînt oamenii așa de nebuni cum crede lumea la oraș. REBREANU, R. II 46. Cine-a fi nebun ca mine, Tot ca mine să pățească. ALECSANDRI, P. III 366. Cine-a făcut crîșma-n drum, N-a făcut-o de nebun. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 385. • (Despre manifestările oamenilor) Mergea de-un gînd nebun purtat: Să moară-ntre străini! COȘBUC, P. I 233. Să nu-ți mai scape din gură astfel de vorbe nebune. NEGRUZZI, S. I 146. Eu am prins gînduri nebune, Să mă duc cu mîndra-n lume. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 56. 3. Neastîmpărat, nestăpînit, zvăpăiat, vioi. Poate să mai doarmă cineva de răul nebunelor istor de privighetori? CREANGĂ, P. 131. Mi-e murgul cam nebun Și de fugă numai bun. ALECSANDRI, P. P. 72. • figurat Joc amețitor, nebun, fără astîmpăr. BART, S. M. 15. 4. (Cu valoare de superlativ) Foarte mare (tare, puternic etc.), extraordinar, teribil, strașnic. Cum alergam ca furtuna În fugă nebună, pe bețe! Hi! cal năzdrăvan! BENIUC, vezi 23. Apusul se îneca în urma mea în nourii de praf, pe care Harap îi ridica din fuga lui nebună. GALACTION, O. I 78. Acești miliardari duc o viață de somptuozitate, de un lux nebun. GHEREA, ST. Hristos II 316. II. (Azi neobișnuit; popular)Care nu e bun; rău. La elenii aceia, zeii cei buni, ca și cei nebuni, cei răi, ca și cei nerăi, toți fierbeau într-o oală. ISPIRESCU, U. 4. Dar ne-ați dat o călăuză nebună, Ne-a dus pe calea ce n-a fost bună. TEODORESCU, P. P. 180. Forme diferite ale cuvantului nebun: nebun-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBUN adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv (medicina) alienat, dement, descreierat, înnebunit, smintit, țicnit, (livresc și peiorativ) sonat, (popular și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (învechit și regional) nerod, (regional) prost, (Transilvania, Maramures și Banat) bolînd, (Banat) pălăurat, (Olt. și Muntenia) primit, (Moldova) zăluzit, zărghit, (figurat) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană nebun.) 2. adjectiv nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (regional) nechitit. 3. adjectiv aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (popular) deșucheat, pălăvatic, silhui, (învechit și regional) prilestit, (regional) șucheat, tui, (Moldova) tuieș, zălud, zărghit, (învechit) turluliu, (familial) sanchiu, (familial figurat) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip nebun!) 4. adjectiv drăcos, neastîmpărat, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (popular) zbanghiu, (regional) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilvania) șulhetic, (învechit) zburdatic, zburdător. (Ce copil nebun!) 5. adjectiv aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, sălbatic, violent. (O pasiune nebun îl măcina.) 6. adjectiv colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal. (A avut iarăși un noroc nebun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBÚN 2, -Ă, nebuni, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care suferă de o boală mintală; alienat, dement, smintit. Nebunii se plimbau în halaturi albe. C. PETRESCU, S. 193. Setilă... zvîrlea cu doage și cu funduri de poloboc în toate părțile ca un nebun. CREANGĂ, P. 261. Ferește-te de proști Și de nebuni. Nebunul n-asudă nici la deal, nici la vale. NEGRUZZI, S. I 248. • Casă de nebuni vezi casă. • Expresia: Se bat nebunii la gura lui, se spune despre cineva care vorbește sau mănîncă mult și foarte repede. 2. Persoană lipsită de rațiune, de judecată, nesocotit, nechibzuit. Taci, măi nebune, și nu-l mai amărî. DUMITRIU, B. forme 20. Te pomenești că nebunul ăsta nu mai vine mîine. SAHIA, N. 103. Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strînge atîta amar de grîu?... Ce nebun ai crede tu c-ar fi acela? CREANGĂ, P. 156. 3. Ființă vioaie, zvăpăiată, neastîmpărată. Văd că te-ai săturat și-ți arde de joacă, nebunule. REBREANU, R. I 147. Iată-i iepurii, nebunii, Coarne-n cap își pun. COȘBUC, P. II 19. 4. Piesă la jocul de șah, care se poate muta numai transversal pe aceeași culoare. O momiță strîmbătoare... Cade-n șahul de pe masă și răstoarnă pe covor Doi nebuni peste un rege. ALECSANDRI, P. III 87. Forme diferite ale cuvantului nebun: nebun-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin I. 1. Adj., substantiv masculin și forme (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. • Expresia: A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., substantiv masculin și forme (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., substantiv masculin și forme (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; prin extensie enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (învechit și popular) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – prefix ne- + bun. Forme diferite ale cuvantului nebun: nebun-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adjectiv, substantiv I. 1. Adj., substantiv masculin și forme (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. • Expresia: A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., substantiv masculin și forme (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., substantiv masculin și forme (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; prin extensie enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (învechit și popular) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la curțile suveranilor sau ale nobililor). 2. Piesă la jocul de șah. – Ne- + bun. Forme diferite ale cuvantului nebun: nebun-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBÚN1 nebună (nebuni, nebune) 1) și substantival (despre persoane) Care are tulburări psihice grave; care și-a ieșit din minți; alienat mintal; dement. * nebun de cap se spune despre cineva care suferă de o boală mintală. Casă de nebuni spital de boli psihice. Ești nebun? se spune pentru a-și exprima dezacordul în legătură cu acțiunile, afirmațiile sau cu intențiile cuiva. A fi ca nebun a-și pierde cumpătul (în urma unei emoții). A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) a-i plăcea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fă nebun! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ți face de cap!; astâmpără-te! 2) figurat Care este lipsit de chibzuință în acțiuni; nesocotit; nesăbuit. Gând nebun. 3) și adverbial Care vădește o putere de nestăvilit; deosebit de tare. Vântul bate nebun. /ne- + bun Forme diferite ale cuvantului nebun: nebună nebuni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nebun: nebun a. 1. smintit, ieșit din minți; 2. contrar rațiunii: gânduri nebune; 3. foarte vioiu: veselie nebună; 4. excesiv, prodigios: succes nebun; 5. foarte amorezat: e nebun după dânsa. [literar care nu-i bun, adică rău: alienarea mentală, concepută ca o perversitate, se rapoartă probabil la vechea concepție medicală despre alienați; considerați ca dârji și răi, ei erau maltratați în mod barbar]. ║ m. 1. cel ce și-a pierdut mințile; 2. od. caraghios la curtea unui rege. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru nebun: nebún, -ă adjectiv (ne și bun). Alienat, smintit, care șĭ-a perdut mintea. Nebunesc, excesiv, colosal: veselie nebună, succes nebun. În mare număr: era o lume nebună. Foarte înamorat, care se dă în vînt: e nebun după ĭa. Mere nebune (Moldova), un fel de mere maĭ marĭ și de cît cele domneștĭ. substantiv Persoană nebună, fără minte. S.m. Odinioară, bufon de la curtea unuĭ suveran. Forme diferite ale cuvantului nebun: nebun-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBUN atins, candriu, cu trei roate la car, dilimac, dilimache, dilimandros, diliu, dus de-a acasă / cu sorcova, fără o doagă, într-o dungă, într-o ureche, lovit cu leuca, paliu, plecat cu sorcova / de-a acasă, răcit la cap, sandilău, sandiliu, sărit, scrântit, sifilitic, sisi, smucit, sonat, soni, sony, tralala, trăsnit, țaparliu, ușchit, zbanghiu, zurliu, zuză. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBUN substantiv 1. – P. (Buc); -escul, P. (BCI V 231) -ești și Neburești ss. (Dm; Glos); Nebunul (Drag 38); – Stanciul (AO XVIII 474). 2. Nebunașul t. 3. Nebuneică, Stan (Olt; Div 379). 4. Nebunéle[a], T. (Bîr I); – Ioan, mold. (Sd XIX 89); -a 1623 (Glos). 5. Marital: Nebunoae, Maria (17 B II 133). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nebun: nebún adjectiv masculin, substantiv masculin, plural nebúni; forme singular nebúnă, genitiv dativ articulat nebúnei, plural nebúne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nebun: nebún adjectiv masculin, substantiv masculin, plural nebúni; adjectiv feminin, substantiv feminin nebúnă, plural nebúne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBÚN adjectiv verbal amețitor, năucitor, uimitor, uluitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBÚN2 nebuni m. Piesă la jocul de șah. /ne- + bun Forme diferite ale cuvantului nebun: nebuni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NEBUN: NEBÚN substantiv verbal bufon, măscărici, paiață. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru nebun: nebun substantiv verbal BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Nebun: Nebun ≠ normal Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MEI NEBUN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Nebun Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nebun dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O persoană nebun. Ce tip nebun! 4. Ce copil nebun! 5. O pasiune nebun îl măcina. A avut iarăși un noroc nebun. NEBÚN1 nebună nebuni, nebune 1 și substantival despre persoane Care are tulburări psihice grave; care și-a ieșit din minți; alienat mintal; dement. * nebun de cap se spune despre cineva care suferă de o boală mintală. Casă de nebuni spital de boli psihice. Ești nebun? se spune pentru a-și exprima dezacordul în legătură cu acțiunile, afirmațiile sau cu intențiile cuiva. A fi ca nebun a-și pierde cumpătul în urma unei emoții. A fi sau a umbla nebun după cineva sau după ceva a-i plăcea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fă nebun! a nu te face a nu pricepe; b nu-ți face de cap!; astâmpără-te! 2 figurat Care este lipsit de chibzuință în acțiuni; nesocotit; nesăbuit. Gând nebun. Vântul bate nebun. O persoană nebun. NEBÚN2 nebuni m. |
GRAMATICA cuvântului Nebun? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nebun. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Nebun poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE nebun? Vezi cuvântul nebun desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nebun?[ ne-bun ] Se pare că cuvântul nebun are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Nebun Inţelegi mai uşor cuvântul nebun dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi sau a umbla nebun după cineva sau după ceva = a fi foarte îndrăgostit de cineva, a iubi peste măsură pe cineva; a-i plăcea la nebunie, a se da în vînt după cineva sau ceva = a fi cuprins, a fi copleșit de bucurie groază, durere etc A fi sau a umbla nebun după cineva sau după ceva = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva A o face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit A fi sau a umbla nebun după cineva sau după ceva = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva A o face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Nebun |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Făină animală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul nebun are forma: nebúnă
La plural substantivul nebun are forma: nebúni
